Alpha(EXO)

Capitolul 13- Sehun nu știe să gătească

-Doamne! A înnebunit lumea! Băieți. Voi ocupați-vă de decorațiunile din casă, iar eu mă duc să îl ajut pe D.O. și restul la mâncare. Sper să nu dărâmați casa. Nu-i așa, Donald și Justin?

-Sigur... Zic ei cu o voce malefică.

Plec în bucătărie. Când ajung acolo, îl văd pe Sehun lângă aragazul care ardea.

-Sehun! Țip eu îngrijorată.

-D.O.! Mă ajuți puțin? Strigă Sehun.

-Vin acum!

D.O. veni alergând cu un lighean cu apă pe care îl aruncă peste Sehun oprind astfel focul. Sehun se scutură puțin și făcu ochii mari.

-Sehun. Ce e în capul tău? Întreb iritată.

-Încercam să fac prăjituri.

-Pe aragaz?

-Da.

-Sehun... Știi măcar să faci prăjituri?

-D.O. mi-a zis să le pun la foc.

-Mă refeream să le pui în cuptor! Nu pe ochiurile de la aragaz! Cap de alună!

-Acum are sens. Zise el gânditor.

-Sehun! Du-te și ajută-i pe ceilalți cu decorațiunile.

-Bine.

-Băiatul ăsta are o problemă mare.

-Din păcate știu. Zise D.O. parcă dezamăgit.

-Fie. Diana! Du-te și tu și vezi ce fac nebunii ăia! Acolo sunt Justin, Chris, Luhan , Sehun, Kris, Suho și Kai.

-Stai. Știi ce. Facem altfel. Eu, tu, D.O, Chanyeol, Baekhyun, Zelo, YongGuk și Lay facem de mâncare. Iar Xiumin, Chen, Tao, JongUp, YongJae, HimChan și Daehyun dau zăpada la o parte.

-Da să trăiți! Zisere băieții.

Ne-am apucat de treabă.

Fiecare făcea ce știa mai bine. Eu și Diana am făcut tradiționalele noastre prăjituri cu unt de arahide.

Chaneyol a făcut o prăjitură cu vanilie și nuci.

Zelo a curățat legumele, Baekhyun a preparat o băutură.

YoungGuk și Lay au făcut un cozonac sub îndrumările lui D.O.

Mai aveam de ornat prăjiturelele. Eram atente la ce făceam. Diana cel puțin le studia cu deamănunt.

Kai veni și o sperie pe Diana.

-A! Țipă ea aruncând prăjiturica pe care o avea în mâna. Aceasta zbura în capul lui Zelo care trăgea de o pungă de zahăr.

-Kai! M-ai speriat!

-Scuze, iubire.

-Vrei bombonică?

-Normal.

Diana îi îndeasă în gură nu o biluță, ci o mie!

-Mai lasă și pentru prăjituri.

Kai zâmbește și pleacă.

-Tipul ăsta trebuie să învețe să mănânce mai puțin.

-Ai dreptate. Nu vreau să fie porc. Mă duc să mai aduc bombonele.

Diana plecă spre debara.

-La treabă.

M-am apucat din nou să decorez. De odată simt cum cineva își pune mâinile pe burta mea și mă mușcă ușor de lobul urechii.

-Ce face bucătăreasa mea?

-Bună, Lulu. Ornez prăjituri.

-Par apetisante. Pot să...

-Nici să nu te gândești.

-Una.

-Nu

-Una.

-Nu

-Te log. Din nou fața de cățeluș.

-Bine, una.

Îi dau o bombonică mai mare.

-Mulțumesc.

-Cu plăcere.

Își pune capul pe umărul meu și își bagă botul în gât.

-Mi s-a făcut pielea de găină.

-De ce?

-...

-Că stau așa?

Începu să îmi aplice sărutări mici și scurte pe gât.

-Lulu. Îmi place, dar gătesc acum.

-Bine. Te las. Dar nu înainte de-

Mă întoarce și mă sărută pe gură.

-Ieși! Zic eu râzând.

Fuge ca un copil care știe că urmează să primească bătaie.

Apare Diana.

-Ce s-a întâmplat, Jessy? De ce ai urme roșii pe gât?

-Perversul ăla mic! Strig ca să mă audă.

Îl văd cum se ascunde după un dulap.

După vreo trei ore terminam cu pregătirile. Era aproape ora patru după-amiază.

Casa arăta minunat.

-Băieți. Ați făcut o treabă minunată!

-îh! Se auzi un tușit din spate.

Băieții au dat să ascundă pe cel ce tușise.

-Justin dă-te de acolo.

Justin ezită puțin, dar mă uit urât la el și se dă într-o parte.

-Majordomule Fuo!

-Domnișoară Jessy.

-Ce se petrece?

-I-am ajutat pe băieți. Să aranjeze casa.

-Chiar nu vreau să aflu mai multe.

Mă duc în cameră și găsesc 5 apeluri pierdute. Sun înapoi persoana.

-여보세요?(Alo)

-Alo.

-안녕하세요, 제시(Bună Jessy)

-Bliss?

-Nu te-am mai auzit de mult!

-Nici eu pe tine. Din Clasa a 8-a. Ce faci?

-Bine.

-Unde ești? Ce ai făcut până acum?

-Mai ți minte că în clasa a 8-a învățam coreană?

-Da. Te rog spune-mi că ești în Coreea.

-Da sunt! Învăț la școala Jeunk.

-Serios? Acolo merg și eu. Atunci ne vedem la școală!

-Sărbători fericite.

-Și ție la fel.

Închid apelul și încep să chicotesc de fericire.