Am hotarat la inceputul acestui an glorios ca va fi despre mine. Cine este cea mai importanta persoana din viata ta? Tu esti. Revin dintr-o alta despartire, de aceasta data nu atat de dureroasa, chiar daca a fost o iubire mai lunga si mai sedimentata, a avut loc sa se si stinga.. A fost si inca este un copil, dar l-am iubit mai mult decat ma asteptam. Pot afirma ca a fost un soi de iubire frateasca, dar nu chiar, pentru ca as fi facut totul pentru "noi". Dar atunci cand nu primesti feedback-ul inapoi atunci de ce sa mai incerci ?
Anul acesta e despre mine, anul viitor va fi despre mine, viata asta va fi despre mine pentru ca vreau sa fac o schimbare si vreau sa devin cel mai bun "eu". Simt cum sunt intr-un impas, dar nu il pot descrie, pot doar afirma ca este. E un fel de nemultumire spirituala ce ma invaluie, un overthinking ce vine pe neasteptate, in orice moment, o dorinta mai arzatoare ca niciodata de a merge la psiholog. Corpul meu incearca sa imi transmita o nemultumire dar nu stiu cum sa o citesc. Visez sa ajung in acel punct in care sa simt si sa inteleg ce e inneregula cu mine si ce am de facut pentru a schimba. Sper ca voi reusi... trebuie sa reusesc.
Par a fi vorbe spuse de-aiurea..
Inchei prin a-mi reaminti ca sunt eroul prorpiei povesti, asa cum fiecare dintre noi este si tot fiecare dintre noi isi creeaza propriul scenariu.
Ma lupt cu vindecare, ma lupt cu mine.
