Compuneri Pentru Școală

Ochii copiilor orfani

Era inca o zi arzatoare de vara.Stateam tolanit,la umbra nucului din gradina,si ma gandeam cu cine sa ma joc.
Iata ca,vine in vizita bunica,si incepe sa-mi povesteasca despre copiii de la orfelinat.Am strans repede cateva jucari,de care puteam sa ma despart,si am rugat-o sa mergem la ei.
Cand am ajuns,am vazut o multime de copii tristi.Le-am oferit jucariile si parca le-a mai aparut un suras dulceag pe fetele lor cuprinse de tristete.Ceva parca nu era inregula.Ochii lor incercau sa-mi spuna ceva.Erau cuprinsi de inchisoarea tristetii.Diamante de lacrimi incercau sa nu curga pe chipurile lor.Intr-un colt mai retras se vedeau doi ochi negri stralucind de sperante, care mi-au soptit ce-si doresc ei cu adevarat.
Eram incercat de emotii pe care nu  le mai intalnisem pana atunci.Inima imi batea cu putere.Incercam sa ma stapanesc ,dar totul era inzadar.Numai cu inima poti vedea cu adevarat cea ce este invizibil pentru ochi.Atunci am inteles ca acesti copii nu au nevoe de jucari,ci de parinti care sa-i iubeasca si sa-i ocroteasca.Parintii sunt ingeri trimisi pe pamant pentru a ne ajuta sa trecem mai usor peste greutatile vietii.
Am plecat acasa trist,si bucuros in acelasi timp,pentru ca am o sora minunata si parinti iubitori care fac totul pentru noi.