Cântec pentru doi

2. Întâlnire cu o vedetă

Mă trezesc la auzul alarmei. Stau atârnată pe marginea patului, moţăind.
Scott vine la mine, cerându-mi mâncare.
Mă ridic din pat,  îndreptându-mă spre baie.

Terminându-mi rutina mă aşez la masă, luând micul dejun.
Telefonul lui Edward bâzâie.
Arunc un ochi,  văzând că primise un mesaj.

De la Mama  7 A. M.

'dragule,  vino de urgenţă la mine!  Tatălui....... '

Atât am apucat să citesc. 
Probabil era ceva important!  Deja încep să mă gândesc la o mulţime de lucruri în legătură cu telefonul.  Poate dacă sunam pe cineva ieri pentru a-i înapoia la timp telefonul...
Acum nu se va duce la mama lui la timp şi nici pe mine nu mă mai sună,  asta în caz că nu are telefon la servici. Oricum,  încep să îmi fac griji pentru tatăl lui. Dacă este,  întradevăr,  ceva urgent? 
E o situaţie complicată. 

Scott latră la uşă.  Poate este Eward,  a venit să-şi ia telefonul. 
Deschid uşa,  văzând un alt domn învârstă,  cu mustaţă şi ochelari.

-Bună dimineaţa! Mă scuzaţi de deranj,  am venit să întreb dacă domnul Edward,  ieri,  şi-a uitat telefonul. -mă întreabă politicos.

-Da,  chiar îmi făceam griji,  a primit un mesaj şi nu ştiam despre ce este vorba. Imediat,  merg după el. -spun, plecând după telefon.

Între timp,  Scott şi-a adus jucăria domnului,  găsindu-și un partener de joacă.

-Poftiţi! -spun,  rămânând uimită  văzându-i cum se joacă.

-vă mulţumesc şi scuzaţi-mă de deranj. -spune gâfâind uşor,  apropo, aţi fost acceptată la agenţia noastră! -mă anunţă.

-Serios? Super! Când încep? -îl întreb energică.

-Azi la ora 15, este bine?

-Sigur!

Ne salutăm,eu  intrând în casă. 
Îmi continui micul dejun, la fel şi Scott.

Ceasul anunţă ora 14.
Eu deja mă aranjam în oglindă,  alegându-mi pălăria.
Scott  îmi aduce punga cu medicamente.

-Oh,  Scott! Mereu îmi reaminteşti să-mi iau medicamentul! -spun mângâindu-l.

El latră,  respirând cu limba scoasă.
Îi dau un biscuit, el prinzându-l din aer. 
Uneori este chiar de mare ajutor.
Fără pastile nu ştiu ce aş face...

Îmi încui ușa,  lăsându-l pe Scott liber prin curte. 
Îmi scot maşina din garaj,  plecând spre studio. 
Telefonul îmi reaminteşte,  şi el,  de pastile.
Deodată frânez brusc,  aducându-mi aminte de pastile. Scott mi le-a dat,  însă eu le-am lăsat pe masă. 

Întorc maşina,  ducându-mă să-mi iau pastila. Ar trebui să-mi iau un pachet şi-n maşină. 

Intru în studio,  văzându-l de domnul de mai devreme. 

-Bună,  chair te aşteptăm!

-Mă scuzaţi pentru întârziere.

-E în regulă.  Ea este Rihanna,  o şti doar. E foarte cunoscută.  Îi vei face sunetul şi îi vei aplica vocea noii ei melodi. De acord?

-Cu mare placere. Este o onoare de a lucra pentru Rihanna! -spun entuziasmată,  bună! Mă numesc Erin şi sunt încântată să lucrez pentru tine! -fac conversaţie şi cu ea.

Îmi zâmbeşte,  conducându-mă până în studio. 

-aici vei dbla voci,  ceea ce nu este necesar,  aici tai,  mugeşti melodia , sunetele. -îmi explică.

-Sigur,  mulţumesc! Voi exersa şi mă voi descurca.acum du-te să-ţi întregistrz  melodia.

Intră într-o altă încăpere , începând să cânte.  Era o mare onoare să îi inregistrez noul single al Rihannei. Aveam mari emoţii,  însă ştiu că mă voi descurca.

Uşa se deschide,  intrând Edward.

-bună,  vreu să-ţi zic ceva după! -îmi spune,  închizând la loc uşa.

Rihanna îmi face semn,  continuând să cânte,  iar eu i-am zâmbit.

Era ora 17 iar noi montasem doar jumătate de parte din melodie. Mâine mă voi ocpua de acelaşi single.
Eram destul de dezamăgită pe mine că nu l-am terminat azi,  la timp. 

Mă aşez pe canapea,  odihnindu-mi puţin ochii. 
Rihanna mi se alătură,  ea odihnundu-și vocea. 

-Auzi,  ai vrea să ieşim azi la o cafea? Să ne cunoaştem mai bine.  Doar vom petrece mai mult timo împreună la muncă,  poate te voi cunoaşte mai bine.

-mi-ar face mare plăcere! -îi zic,  abţinându-mă să nu mă manifest zgomotos. Similar cu sărituri,  urlete şi mai ştiu eu ce.
Eram foarte entuziasmată de propunerea ei.

Eram într-o cafenea mai retrasă.
Telefonul mă avertizează,  era vremea să-mi iau pastilele. Îmi caut în geantă, găsind doar: telefonul, portofelul, buletinul şi alte chestii ,doar pastilele nu!

-mă scuzi,  trebuie să merg până la farmacie. -spun eu grăbită.

-Fireşte,  du-te şi rezolvă-ți treaba. -spune uitându-se prin meniu.

Ies grăbită,  zărind o farmacie peste drum.
Traversez strada,  intrând în farmacie.

-bună ziua,  aş dori şi eu pastilele acelea. -spun arătând i cutie.

-Nu pot să vi le dau,  doar cu reţetă.

-Doamnă,  nu înţelegeţi greşit dar eu am o cutie acasă pe care am uitat-o şi trebuie urgent să-mi iau pastilele! -spun aproape ieşindu-mi din minţi.

- Faptul că sunteţi  uitucă nu e  problema mea,  doamnă. Eu voi avea probleme cu poliţia dacă nu respect regulile.

In momentul acela simţeam că explodez.
Îi trimit mesaj Rihannei, mergând până acasă.

Reuşesc să-mi iau pastilele la timp, însă sper să nu se mai întâmple. Scott mă salută, eu lăsându-i mâncare.
Mă întorc grăbită la cafenea,  în speranţa că ,Rihanna,  nu a plecat. 
Probabil că deja  nu mai crede că sunt punctuală.

Intru ȋn cafenea, punându-mă înapoi pe scaun,  în faţa Rihannei.

-Ai fost acasă? -mă întreabă

-Da,  mi-am uitat niste pastile...

Se uită la mine,  după care îşi îndreaptă privirea în meniu.
De când am plecat până acum tot in meniu, se uită? Adică,  cât de greu poate fi să alegi o cafea?

Foarte dificil!

Am deschis meniul unde erau prezentate o mulţime de feluri de cafea. Eram indecisă.
Dar tot m-am răzgândit să-mi iau un cappucino , alegându-şi şi Rihanna la fel.

Aşteptăm cafelele,  vorbind despre familie. Ea mai avea un frate mic, dispărut de câteva zile.

-Îmi pare nespus de rău. Şi poţi lucra la noua ta piesă în urma celor întâmplate? -o întreb eu..

-Da,  pentru că sunt nevoită. Ai observat şi tu că,  azi,  la repetiţii falsam anumite note. Nu eram prea concentrată.

-Dacă nu te simţi în putere,  nu te opresc. Hai să schimbăm subiectul,  să nu ne amintim.

-la naiba, poţi continua tu,  eu tocmai mi-am amintit.-spune punându-şi mâna la ochi.

Eu mă ridic luând-o de mână,  mângâind-o pe păr. 

După ce s-a orit din plâns,  sau din lăcrimat,  aruncă o privire pe geam,  ridicându-se dep e scaun,  luând-o la fugă pe uşă.

'Erau ochii nopţii pe care nu i-ai putea crede, ei sunt ochii visurilor mele! ' <- un mic spoiler din următorul capitol ^^

Vă pup! 😙