Stăteam rezemată cu capul de spătarul scaunului, privind pe geamul avionului la peisajul pitoresc, încercând să o ignor pe prietena mea care bombănea despre :
- Deci, Tao e atââât de dulce, şi Chanyeol e mai dulce ! Kris e un gigantic sexy şi nimic nu e stilul lui, da' nu-i bai ! Şi..şi Kai ! Ahh, Kaaai ! E cea mai HOT chestie de pe Pămââânt ! Şi..
- Shut up! I don't care!
- Dar-
- Nu! Şhh !
- Mara, dar...
- Nu Andrea, taci !
- Dar nici nu ţi-am enumerat toţi membrii ..
Brusc mă întorc revoltată către prietena mea , măcinând-o cu privirea mea iscoditoare . Însă ea rămâne nemişcată cu o privire enervant de calmă , iar cu un zâmbet abstract de natural îmi şopteşte :
- Oricât ai încerca să pari de dură .. Tot fetiţa cu ursuleţi vei rămâne pentru mine .
Rămân şocată de vorbele prietenei mele ce-mi fac pupilele să se dialte şi gura să capete o formă perfectă de ' o ' . O multitudine de imagini cu o fetiţă şi câţiva ursuleţi stând într-un colţ al camerei unde o altă mulţime de copii îşi aşteptau părinţii pentru a veni şi a-i salva din mâinile durei societăţi , stătea şi îi aranja neîntorcându-şi nici măcar pentru o secundă ochii spre acele creaturi nedemne de milă ce aveau să cadă pradă încurând comunului cotidian . Fără a-mi da seama cad pradă unei adânci stări de melancolie ce pune atât stăpânire pe mine cât şi pe fata din stânga mea care încetutl cu încetul zâmbetul ei pur îi este înlocuit de o expresie tristă ce mă face să mă simt vinovată .
- Îmi pare rău , n-am vrut să .. Ştii tu . Doar îmi pare rău .
Fără a medita asupra faptelor mele m-am năpustit asupra prietenei mele şi am îmbrăţişat-o atât de strâns încât aş fi putut-o sufoca dacă nu mă opream la timp . În câteva secunde îmi dau seama de gafa imensă pe care o făcusem , mă retrag şi cu o viteză aproape insesizabilă îmi redresez poziţia mea în scaunul bătucit de la atâta zbor . Îmi bag căştile în urechi şi apăs play la cea mai zgomotoasă şi de nedesluşit melodie ce-mi mângâie urechile şi prietenei mele îi conferă o stare de nervi ce îndată îi va porni motoraşul în a mă cicăli . Şi evident începuse să troncăne despre ' cât de bine şi normal este să-ţi manifeşti sentimentele cu cei din jur ' .. Îmi închid ochii şi conştientizez că în mai puţin de 30 de minute voi fi pe alt pământ cu totul diferit de Detroit unde mi-am petrecut ani buni din viaţă alături de prietena mea şi familia ei . Un amalgam de senzaţii şi amintiri îmi răscolesc până şi ultima bucăţică a sufletului rămasă intactă în contact cu societatea .. Doar că din acest tot de amintiri ce-mi străpung mintea ca un pumnal lipseşte ceva , sau mai precis două persoane . Acele persoane fără de care existenţa mea pe această planetă ar fi fost vitală ... părinţii mei . Nu îmi amintesc chipul sau vocea niciunuia dintre ei , probabil din cauză că m-au abandonat . Însă acest lucru nu mă mai macină atât de profund ca şi în prima zi de şcoală când toţi copii erau împreună cu părinţii lor zâmbind şi urându-le o zi bună . De multe ori am considrat că viaţa mea pe această planetă este fără rost şi mai mereu îmi imaginam cum ar fi ca de mâine când mă trezesc nimic din toate astea n-ar mai exista şi doar simplul zgomot al unei doze goale ar fi singurul lucru ce poate deranja peisajuli mortuar ce se opune unui loc locuit .
Mă afundasem atât de adânc în propriile curiozităţi încât n-am simţit-o pe fata din stânga mea trăgând de mine la propriu . Înconştientă îmi scot o cască din ureche şi mă întorc către ea .
