Inceputuri
Si iata , moartea mamei inca ma marcheaza.Momentul din timpul accidentului este intiparit in mintea mea.De ce am supravietuit eu? De ce nu mama?Chiar daca eu muream macar stiam ca mama va fi bine.Dar uite au trecut deja 5 luni de zile de la moartea ei si eu inca plang cu lacrimi amare moartea ei.Sa ramai orfana la 16 ani nu este chiar usor.Maine voi merge la cimitir sa o vizitez la fel cum o fac in fiecare zi.Mi-e dor de tine mama!Toata lumea imi spunea ca sunt un inger, iar ca in jurul meu exista multi demonii.Dar oare demoni nu au sentimente?Oare chiar nu stiu ce e aceea "iubire"?
Adorm cu aceste cuvinte mereu in gand.Lipsa mamei ma face slaba .Plang in fiecare zi.Doar in somn pot fi linistita .Am adormit usor catre miezul nopti si ca in fiecare noapte ceva se strecoara in visul meu si imi zice: "Buna inger frumos".Acelasi vis il am in fiecare noapte.De ce sunt un inger?De ce nu pot fii un demon?
Dimineata ma imbrac si pornesc catre cimitir.Pe drum am senzatia ca sunt urmarita si mereu imi intorc capul in spate.Dar de cate ori mi-l intorc acolo nu se afla nimic.Ajunsa la cimitir ma asez langa mormantul mamei si vorbesc cu ea.
-Mama, imi mi-e foarte dor de tine! Cum e acolo sus?Ma poti vedea?Poti sa vezi cum sufar dupa tine?
Chiar langa cimitir curgea un rau destul de adanc.Am hotarat ca la noapte voi veni si ma voi alatura mamei mele acolo sus!Am plecat grabita si am hotarat sa ii spun macar celei mai bune prietene un adio!Ii scriu o scrisoare prin care imi cer scuze ca am fost o prietena asa de rea si ca ultima mea dorinta e sa ma ierte:
Draga Sofia,
Stiu ca in ultimul timp am fost rea cu tine si nu am fost o prietena buna.Acum iti scriu ca sa-mi cer scuze si sa-ti spun ca imi va fii dor de tine! Ultima mea dorinta este sa ma ierti pentru nesabuinta mea si de acolo de sus te voi sprijini!
Cu drag,Isabella
Si iata i-am scris aceste randuri pe o foaie veche galbena si am asezat-o intr-un plic.Am dus plicul la posta fiindca stiu ca va ajunge doar maine si asa nu ma va putea opri.Am venit din nou acasa si mi-am luat ramas bun de la locul copilariei mele.Imi va fii dor de aceste camere, aceste scari si aceste ferestre unde priveam ploaia si fulgi de nea in fiecare zi.Imi va fi dor de prietena mea.Adio!
M-am schimbat in ceva lejer si am pornit catre cimitir.Am ajuns la mormantul mamei .
-Sper sa ma ierti pentru ce voi face acum! Voi fii alaturi de tine acolo sus!
Cu asta am pornit catre rau cu apa limpede care sclipea la lumina lunii.Am pasit in apa aceea rece , iar la fiecare pas facut nivelul apei crestea tot mai mult si ma inghitea.Inca un pas si totul s-a terminat.M-am lasat pe spate si am pasit.Negru a fost tot ce am vazut dupa.
