Cu fiecare zi petrecută în singurătate, tânjesc mai mult după a ta prezență, ale tale buze, a ta respirație în ceafa mea, a ta cafea ușor amăruie, dar preparată fără grabă, al tău zâmbet chipeș, a ta voce puternică, a ta inimă bătând.
Nu pot să accept că îmi e dor de tine. Dacă devin prea disperat, prea insistent, să mă anunți, te rog. Luke, să mă anunți, nu vreau să fiu o povară pentru tine.
În ziua următoare știu că am primit un mesaj în care îmi urai să am o zi bună. Sinceritatea ta era exacerbată, îmi era dragă, îmi era prea dragă ca să nu-ți răspund în aceeași notă.
Când vorbeam, chiar și în scris, singura doleanță era că îmi doream privirea ta peste a mea. Când nu vorbeam, când nu ne scriam deloc, mă simțeam într-o adevărată pustietate. De parcă întreaga viață căpătase numai nuanțe de gri, de parcă întregile minute, ore, erau acum negre de supărare și dor. De ce ar trebui să mă simt așa? E mai complicat decât mă așteptam.
Am încercat, Luke, să-mi ocup timpul cu tot felul de activități și, crede-mă, oricât de simplu pare, chiar nu am reușit. Cele mai minunate hobby-uri, pe care le îndrăgeam, de la pictat la scris, deveniseră acum coșmarurile mele. Fiindcă doar când încercam să nu mă mai gândesc așa mult la lipsa ta, mă apucam să scriu și să pictez. Am încercat să mă plimb, să socializez, să văd lucruri noi, dar disperarea parcă mă cuprinsese.
Știu, Luke, au trecut doar patru zile, dar nu vreau să mai trăiesc în singurătatea asta.
Exagerez prea tare?
Te rog, spune-mi că nu.
CITEȘTI
Lasă-mă să-ți devin muză
Cerita Pendek(c) - Fanie - Decembrie 2016 * Samuel preschimbă firul iubirii într-o ață țeapănă a dependenței de a-i deveni muză în orice act artistic prietenului său. Luke tinde spre a capta inspirația din natură, însă omite cel mai apropiat și încăpățânat punct...
