Detectivul: Misterul Annei-Marrie

Fabirca de hartie Paper Max

Stau la cazul asta de o zi. Fără mâncare sau odihna, rezolv un caz care ar putea sa îmi schimbe viața. Ultimele indicii erau foarte ciudate,lăsându-mă nedumerit. Fabrica de hârtie era pe i strada plină numai cu magazine destinate articolelor de îmbrăcăminte femeiască, dar asta nu e o chestie asa importantă. Problema e ca fabrica e păzită și nu prea pot sa intru. Gardienilor nu le e frica de un detectiv in misiune, și de obicei recurg la violenta masiva. Ma întrebam cu sa intru fără sa fiu văzut. Ajuns la fabrica am văzut gardieni care erau înarmați. Bă,măcar sa încerc.
-Buna seara, se poate? Gardianul făcuse o fata de era sa îmi dea o palma,dar pe un ton calm mi-a zis:
-Cine ești și ce vrei?
-(Am început bine) Numele meu este Thomas McWhite și sunt detectiv. Rezolv un caz de dispariție și indiciile recoltate m-au adus aici și...
-Gura, am înțeles ce ai vrut sa spui! Poți sa intri cu o condiție, vei avea un însoțitor, detectivule.
-(Bă măcar nu mi-a fript o palma din fundul iadului)Da sa trăiți,am înțeles!
Am intrat in fabrica cu o matahala de gardian, de aproape 98 kilograme, cu vesta care mirosea a whisky, și chelie. Nu prea aveam cum sa îl păcălesc și sa găsesc indiciul uramator. Fabrica era destul de mare, numai ca eu am găsit cum sa ma iau după indiciu. Pe jos era o smoala argintie de camuflaj(pentru ca era foarte asemănător cu podeaua),și am reușit saa prind. Culmea nici gardianul nu văzuse smoala. Era momentul sa ma fac cunoscut. Ca sa scap de el trebuia sa fac o diversiune, și cred ca stiu ce...
-Domnule vedeți ca va face cineva semn la poarta! (Cam prost făcută diversiunea dar prinde de fiecare data)
-Stai aici,ai mișcat ești mort!
-Am înțeles,sa trăiți !(Fraierul)
Am urmat urmele de smoala pana la cabina femeie de serviciu. Și acolo am găsit indiciul. Pe el erau doar inițialele:
"JP" și mi-am dat seama imediat care era faza dădeam sa ies doar ca atunci când am ieșit...
-Detectivule,unde ești?
Dădusem de naiba la propriu. Faptul ca un pachet de mușchi ma va Sfarma ca pe pâine ma îngrozește pe loc. Venise și celălat gardian. Atunci chiar era naspa. Eram ascuns după un generator de electricitate, iar usa era la 100 de metri in fata mea. Nu puteam sa dau greș! Intr-un moment de neatenție a gardienilor m-am mutat la celălalt generator la 50 de metrii de scăparea mea. Îmi era frica dar am tras aer in piept și am zis intr-o engleză ciudata:i can do it! Atunci am alergat spre usa dar ce sa vezi m-a văzut. Au alergat spre mine sa ma prindă, degeaba am închis poarta la timp ca sa nu fiu "o hârtie mototolita". Am scăpat la fix. Gardieni țipau după ajutor, dar de ce?ca oricum am scăpat. Revenind la indiciu:JP înseamnă Jesabelle Plaza, locul unde acum doi ani la noi in Berlin se dădea o petrecere de Crăciun.
Mi-am revenit, mi-am calmat plămânii si am zis clar tot intr-o engleză răzbunătoare: Let's do this!