Detectivul: Misterul Annei-Marrie

Raul Zurich

Un rau de care se desprind cele mai sângeroase amintiri pentru Germania nazista. Acolo cică au fost aruncate importante armistiții de război,sau ceva gen. Oricum merg spre rau ca sa îl prind pe individ. Drumul e lung, asa ca o sa dureze. După o ora de drum am ajuns la rau și am văzut din prima urmele de mașina ale lui Erik, care se întindeau pe o diatanta destul de mare.
M-am luat după ele și am ajuns la o cabana. Ce ar caută o cabana lângă un rau, cu vedere la sosea. Trebuia sa aflu, și de asemenea sa ma încălzesc ,că frigul pusese stăpânire pe corpul meu.
Intrat in cabana, am văzut ca are o usa, iar aceasta usa ducea la un gen de beci sau buncăr. Mirosul de droguri se simțea de la un kilometru. Aproape ca puteam spune ca "am tras pe nas". Niște urme de noroi se întindeau pe jos, și m-am gândit din prima la individul asta care îl caut de-acum de 10 zile.
-Lasă asta, am marfa,unde ne întâlnim? OK ,am înțeles. Am sa vin. Ce ? Nu, nu am nicio problema, adică, doar un detectiv chemat de nevastă-mea sa îmi facă probleme.
El crede ca dacă e singur nu îl aude nimeni? Noroc ca am avut un par lângă mine și când l-am luat plănuiam unde sa îi dau sa doară mai tare.
-Și crezi ca nu te prind,ă?
-Cum ai....
-Ai lăsat usa deschisă, boule! De data asta nu mai scapi... numai ca atunci când am vrut sa îi dau cu parul in cap, surpriza s-a aparat. A aruncat o grenada de fum și a scăpat. Genial, ei bine, la asta nu ma așteptam. In buncăr era numai fum. Am reușit sa scap de acolo și am urcat scările. Când am ieșit l-am văzut pe idiot cum a încercat sa scape, și a scăpat,luând mașina lui personală. M-am urcat și eu intr-o mașina care era cu portiera deschisă și cu cheile in contact și am început urmărirea......