După 2 săptămâni... Cristi povestește... Astăzi s-au făcut două săptămâni de când nu știu nimic de Silvia...Mi-e atât de dor de ea...As vrea sa plâng,să tip,să urlu...Dar nici măcar lacrimi nu mai am...Nici vlagă...nici nimic...Dacă nu e ea,eu sunt nimic...Și nu sunt singurul căruia ii este dor de ea...Diana este foarte afectata...Nu a mai ieșit din casa de doua săptămâni,nu iese asa de des din camera...Nu mănâncă...E cu moralul la pământ...Toți suntem!De când ea a dispărut,nimic nu mai e la fel...Absolut nimic!Ea aducea veselie în casa asta...Fără ea lumea e întunecată,neagra...Și e doar vina mea!E numai vina mea ca nu am putut sa o apar,ca am lăsat-o singura...Trebuia sa fiu educație în locul ei...Ea nu merita asa ceva...Ea merita tot ce e mai bun...Ma simt ca un idiot,neputincios...Ea cine știe unde este...iar eu stau aici pe marginea patului uitându-mă în zare...Nu pot face nimic ca sa o ajut...Nimic!Nici politia nu poate face nimic...Au cautat peste tot dar nu au gasit nimic...Deodată îmi suna telefonul...Deschid telefonul și vad inscripționat pe ecran "Număr privat"... Convorbire telefonica... Eu:Alo?răspund eu forțat. X:Alo...Dar ce face prietenul meu? Eu:Scuze...Ne cunoaștem? X:Poftim?Ți-ai uitat prietenul?Nu pot sa cred! Eu:Cine ești și ce vrei? X:Sunt Edi... Eu:Ce?spun răstit,încordându-mi maxilarul. X:Nu auzi bine? Eu:Ce vrei? X:Eu?Nimic...Mă gândeam că poate vrei sa o auzi pe scumpa ta soție... Eu:Stai...Ce? X:Silvia...E musafira mea de 2 săptămâni... Eu:Ai aflat ca a dispărut și acum vrei sa faci mișto?Nu-ți merge! X:Nu ma crezi?Poate asta te convinge! De partea cealaltă a telefonului se auzea o voce de femeie...Era ea!Era chiar ea! "Ajutor!Iubitule,ajută-mă!Te rog!" X:Taci!Îți rup capul dacă mai spui ceva!spune el,ea începând sa plângă. Eu:Daca te atingi de ea,jur ca te omor!spun eu țipând X:Huh...spune el începând să râdă. Eu:Ma jur ca te omor cu mâinile mele!tip eu din nou iar în camera mea își fac apariția Diana,Bianca și Vlad,uitându-se toți nedumeriți la mine. X:Ne mai auzim!spune închizând apelul. Convorbire încheiată... Diana:Ce s-a întâmplat? Nu răspund,ieșind din casa și apăsând accelerația pana la secția de politie. Intru rapid pe ușă căutându-l pe comisarul secției. Intrând în biroul lui,îl găsesc la birou uitându-se peste niște foi. El:Cristi! Eu:M-a sunat! El:Stai...Cine te-a sunat?Nu mai înțeleg nimic! Eu:Radu,Silvia a fost răpită! Radu:Ce?De unde știi? Eu:M-a sunat răpitorul! Radu:Ti-a spus ceva? Eu:Nu! Radu:Vino cu mine! Ma țin după el pana într-un laborator... Radu:Dă-mi telefonul tău!O sa aflam unde este după numărul de pe care te-a sunat! Eu:Ok... După câteva minute... Radu:Am găsit-o! Eu:Ce? Radu:Da..Am găsit-o!Marius,pregătește mașinile!Plecam la Medgidia! Eu:La Medgidia? Radu:Acolo e închisă! Eu:La dracu'!Îl omor pe nenorocitul ăla! Radu:Calmează-te! Eu:Vin și eu!spun frecându-mi tâmplele cu degetele. Radu:Ok...Dar sa ai grijă! Eu:Bine... Ne urcam toți în mașini, plecând spre Medgidia... Ajunși acolo,ne facem un plan înainte de a sparge ușa de la intrare...Intram în fiecare camera și văzând ca nu găsim nimic,decidem sa ne împărțim... După câteva minute de cutreierat dau buzna într-o camera de la subsol.O deschid forțat și,intrând,o vad pe ea...Când m-a văzut,a început sa se zbată,neputând sa zic nimic deoarece avea scotch la gura.Ma grăbesc către ea și am simțit cum...
Heii...Sper tare mult sa va placa acest capitol și sper sa nu ma omorâți din cauza ca v-am lăsat în suspans! Va pup! P.S:Capitolul necesita corectare!
Promovare
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Vreau sa fac o promovare la aceasta carte...E un fanfiction cu Cristi Munteanu...Autoarea cărții este la început și as vrea tare mult sa o ajutam să ajungă cat mai sus cu aceasta carte...Treceți un ochi peste ea și dați și un vot dacă va place...Asta ar ajuta-o foarte mult...Ii urez succes Soniei și sper sa ajungă cat mai departe cu cartea!
