「Game of Survival」ᴛᴀᴇᴋᴏᴏᴋ

doi

— Ce ti s-a întâmplat? Te-ai pierdut?

— Da, si as vrea sa stiu unde sunt.

— Pai, te afli in Seul. Cum de nu şti numele orașului unde stai? întreabă acesta razand.

— Păi nu am invatat asta! In fine, mersi de informaţie.

— Stai puţin, crezi ca astea se dau pe gratis? Nu, nu...fiind ultimele tale cinci minute, ai ceva de zis?

Jungkook il privi întrebător neştiind despre ce vorbeste.

— Adica? Ma omori sau ce? Esti un psihopat? spune el cu calm.

Baiatului ii disparu zambetul fiind cam nemulţumit de raspunsul dat.

— Tupeist pustiul. Hei, plecati de aici!

La comanda lui toti pleca lasandu-i singuri.
Jungkook isi amintii lecţiile despre acest gen de oameni.

— Pustiule, nu şti cu cine te pui.

— Nu sunt tupeist, psihopat canibal. Doar ca ma evervezi. Si ma enervez pentru ca ma enervezi!

Baiatul se apropie de Jungkook cu o viteza nemaiîntâlnită de el.
Acesta facu ochii mari cand isi amintii capitolul lectiei invatate cu trei zile înainte "Vampirii- Vietăţi nemuritoare ce se hranesc cu sange. Abilităţi: nemurirea, regenerare si viteza luminii"
Jungkook nu se putea da de gol dar nu putea lasa un vampir sa se atinga de el.

— Cum de esti asa rapid? intreba el dandu-se cativa pasi in spate.

— Dar de la mama natura băieţaş. Doar de curiozitate, cum te numesti?

— Nume? Jeon. spune pastrandu-si calmul.

— Jeon, eu sunt Kim...dar asta nu mai contează, sa şti ca nu am mancat de dimineata asa ca imi faci un serviciu mare.

Kim isi scoase colţii privind spre Jungkook cu o pofta mare.
Acesta stia ca daca ar fugi l-ar prinde, daca l-ar lovi ar face situatia si mai rea, tot ce putea sa faca era sa il lase sa il muste. Acesta era destul de calm stiind ca nu poate murii de la orice muscatura primeşte.

Kim ii lua mana dandui la oparte mânecă.
Doar il privea cum isi infige coltii in pielea lui. Kim se îneca facand ochii mari la gustarea sangelui.

— Tu...

Momentul lui. In a doua secunda Jungkook dispăru din fata lui. Acum se afla langa Julian, il lua de mână si fugi de acolo.

— De ce fugim?

— Sunt ei, ni s-a povestit despre ei, sunt fiinte nemuritoare, nu as fi fugit daca nu era dimineaţă.

Varcolacii isi pierd puterile dimineata, acestea revin dupa ora 12 pm.
Baietii se plimbau prin oras neştiind unde sa mearga.

— Jules, imi e foame! Ce mancam?

— Nu ştiu de unde pot face rost de mancare plus ca este deabea ora 11. Mai aşteaptă puţin si dupa plecam in alta padure mai îndepărtată.

— Ce idei iti vin si tie...ce gasim in alte paduri?

— Animale, logic!

Jungkook respiră adanc zambind apoi.

— Cat am asteptat momentul acesta! Ma simt liber intr-un sfarsit! Imi pare totusi rău ca i-am lasat pe Luka si ceilalţi acolo...

— Si mie imi pare rău dar nu putem sa ne intoarcem. Trebuie sa uitam trecutul.

Julian se opri in fata unui cuplu.

— Mă scuzati dar as vrea sa stiu unde pot găsi un templu.

— Um...mergeti la intersecţie si dupa la stânga este un drum mai micut, acolo se afla un templu.

— Am inteles, multumesc!

Acestia trec pe lângă cuplu mergand in faţă.

— Chiar ai inteles? intreaba Jungkook mirat.

— Desigur ca nu, ce e aia intersecţie? Uff!

Amandoi umblau si umblau, pana la urma au gasit un templu vechi.

— Imi spui de ce am venit aici?

— Langa un templu este o pădure, nu la fiecare dar este. Am invatat despre templul asta si stiu ca se afla si o padure.

Julian calcă pe o creanga de copac si intra in padure cu Jungkook in spate.
Cei doi zambi si incepu sa alerge prin ea. Găsiră niste vulpi lângă un copac.

— De obicei mananc mancare normală, nu carne. ii spuse Jungkook privind vulpea ciudat.

— Hei, daca vrei sa supravietuiesti trebuie sa mananci orice.

— Nu chiar orice...

Jungkook veni la forma lui animală si incepu sa mănânce din carne.
Dupa cateva ore aceştia simţi prezenta altor vietati.
Din-spre inima padurii apăru trei vârcolaci negrii.
Cand ii vazu pe cei doi se transforma si se apropie de ei.

Jungkook si Julian se ridica in picioare si ii privi.

— Cine sunteti? intreaba Jungkook.

— Noi apartinem acestei paduri, voi? De unde veniti?

— Suntem fugari, am fugit din padurea Hanguk.

Cei trei se privira intre ei.

— Va intelegem, Luke facea si el parte din acea padure. spune fata aratand spre tipul din spate.

— Ce sunteti voi? ii întreba Julian.

— Suntem ca voi doar ca noi suntem pe cont propriu. Nu am aparţinut nimănui. Pentru voi este greu.

Jungkook isi frecă mâna muscata si icni pentru o secundă. Soo, singura fata de acolo observă rana acestuia.

— Ai fost muscat? intreaba ea îngrijorată luandu-i mâna.

— Da, dar nu e grav, nu a luat mult sange.

— Grav? Cum sa nu fie grav...voi nu stiti nimic despre vampiri? Ăştia sunt dependenţi de sangele nostru, deasta atacă. Te poate găsi după miros.

— Da, dar eu nu put! spune Jungkook confuz.

— Nu asta, iti simte sangele. Dar ai zis ca nu a luat mult sânge, asta e bine.

— De ce sunteti asa protectori? intreba Julian privindu-i. - Nu ne cunoaşteţi.

— Sunteti ca noi, de ce nu v-am ajuta? Stim prin ce treceti, stim ca aveti un milion de intrebari despre toate astea, e nou pentru voi.

— Multumim pentru intelegere.

— Aveti legături cu vampirii ăştia? ii intreba Julian. Toti tacu.

— Eu am un frate geaman acolo si Tavi are o sora. spun acestia trişti.

— Cum de ai un frate geaman vampir si tu esti varcolac? o intreaba Jungkook.

— Tata a fost varcolac si mama vampir.

— De cand nu l-ai mai vazut?

— Nu de mult, de obicei vine singur aici. Avem o relatie de fratie mai slaba dar este. Il cheama Taehyung, este arogant dar protector.

— Asta e tare! le raspunde Julian.

— Veniti cu noi, aici puteti sa va simtiti in siguranţă. Si in plus, acum suntem toti prieteni! spune Soo zambind spre toti.