Sarutul

351 10 0
                                    

Totul a inceput intr-o zi in care ea plecase din oras, Bianca, o domnisoara ( iesit din comun de frumoasa, avea ceva aparte ), de vreo 13 ani care tinea la mine si eu la ea, cu parul tuns scurt, ochi inimaginabili de frumosi, o eleva desteapta, acesta fiind unul dintre multele motive pentru care eram indragostit de ea. Avand langa mine o alta fata, Sandra ( de altfel, prietena cea mai buna a Biancai ), am " lasat garda jos " si m-am lasat cucerit de modul ei de a vorbi si de a se comporta. Era o fata simpla, cu parul lung ce ajungea pana la mijlocul pieptului. Cel mai mult mi-a placut limba pe care o cunostea, sârba, si asta a dat tonul micilor mele sentimente pentru ea.

In acea zi am facut prostia de ma lasa vrajit de ea si neputand rezista dorintei de o avea, am trecut cu vederea peste ceea ce simteam pentru Bianca, asa ca m-am sarutat cu Sandra. Un sarut care nu fusese perfect, dar stiu ca ea isi va aduce aminte de el pana va muri, deoarece a fost primul si mai stiu ca mereu voi avea un loc aparte in inima ei.

Primul meu sarut a fost in clasa a 6-a ( stiu, o varsta destul de frageda ), cu o pustoaica de 14 ani, cu parul lung pana la brau, ochi albastri parca de diamant, frumoasa si mai ales, irezistibila. Pe acesta o sa-l tin minte ( ca toata lumea de fapt ) pana cand imi va veni sfarsitul.

Dupa acel sarut cu Sandra, fata a carei limba m-a cucerit, am realizat de fapt ce prostie sau mai bine zis nerealizare am reusit sa dobandesc.

Se facu seara si abia intrasem in casa. In timp ce pregateam masa de seara, o salata orientala cum ii place tatalui meu cu niste cartofi prajiti ca la bunica in Moldova cum ii plac mamei, primesc un mesaj de la acea fata cu care "am pacatuit". Aceasta isi cerea scuze pentru faptul ca acel sarut fusese un esec si apoi se invinovatea. Primele mesaje nu le-am bagat in seama, asa ca, dupa un timp de vreun sfert de ora au incetat. Inainte de culcare m-am gandit sa-i raspund mesajelor insistente si i-am spus ca nu e nicio problema, ca nu e vina ei, pe scurt incercam sa o linistesc iar apoi sa discutam. Dupa ce am lamurit lucrurile m-a intrebat ce va face ea de acum in colo si iar a inceput sa se teama, ca daca va afla Bianca. Am linistit-o din nou spunandu-i ca nu va afla nimeni nimic si toata lumea va fi fericita.

Ceea ce nu va avea sa fie!

Forgive me!Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum