‘Nu inteleg…ce sunt toate astea?este…agh ..e verde…,este placut si catifelat la atingere..este familiar…
Dar…unde sunt Ei?....Mi-e frica fara Ei….ii vreau pe Ei…
ceva mi se prelinge pe obraz…ce este ?este cald si …apa?de ce imi curge apa din ochi?sunt speriata….nu stiu sa vorbesc…nu stiu ce sa fac!!Am nevoie de EI!!De Ei!!
Am inceput a alerga,apa ciudata inca alunecandu-mi pe obrajii mei fierbinti acum…de ce erau fierbinti?Niciodata nu i-am simtit asa…este ciudat….de ce frig?
Si unde este sticla…?vreau sticla…vreau sunetul…sunetul..placut…
Ahh…un curent rece…m-a lovit.Trupul meu…de ce…tremur?acesta este cuvantul?de ce tremur?...ce mi se intampla?cine trimite acest curent?aer?parca este iarna….doar iarna il pot simtii…doar iarna ma poate lovii ceva asa cum ma loveste acum…vreau acasa…
Vreau …la sticla…sticla…''
-Un,asteapta-ma…
-Misca-te mai repede ,Deidara.Acei Ninja sunt aproape..
-Ha!pot avea grija de ei si legat la ochi,un!
-O sa spun ‘pas’
-Nu trebuie sa fi ironic,un…stii?
-Doar taci si misca-te…
Am oftat oprindu-ma in fata padurii intunecate.
-Suntem in siguranta acum un….
-Vreau doar sa ma intorc la baza cat mai repede…
Obisnuit cu atitudinea morocanoasa din ultimele zile,a lui Sasori No Dana am aprobat lasand un oftat lung sa imi pateze pieptul.
Am pornit in urma sa pe drumul inca scufundat in noroi de la ploaia recenta.Insa aerul racoros si proaspat,stelele si lumina lor mirifica,mai ales luna cu ale sale raze aurii pe care le trimitea asupra mea cu caldura,ma faceau a uita de murdaria de pe pantaloni sau de pe piciorul gol,care ajungea sa ma irite.
-Ai auzit?-am intors capul catre Sasori No Dana,care m-a privea de cateva secunde.Se oprise in loc acum,atentia fiindu-I atrasa de catre un fosnet din spatele nostru provenind.
Am oftat scotand un kunai.
-Sunt sigur ca este doar un ninja un…ce idiot un.Chiar credea ca se poate strecura asa?-m-am intors agasat catre copacul si bustenii de unde parea zgomotul a venii.
Sasori no Dana nu parea tulburat,ci mai degraba curios.Eu insa nu ii impartaseam aceste sentimente.
Eram de-a dreptul nervos.Mi-am dorit a ii arunca in aer pe toti,insa a trebuit sa ne grabim…acum se pare ca a venit timpul razbunarii.
M-am aruncat in umbre care ii serveau drept scut,mutandu-mi mana in jurul gatului dusmanului nostru.Am dus kunai-ul la pieptul sau,soptindu-i in ureche mandru.
-Cat de prost poti fi un?Suntem Akatsuki,nu un incepator un…-am suspinat la naivitatea asa zisului ninja.
Neprimind niciun semn din partea lui,decat faptul ca si-a mutat mainile in jurul bratelor mele ,incercand a ma indeparta.Insa era pe departe,mult mai slab decat mine…chiar prea firav parea.
Astfel,pentru a ma convinge,am pasit in raza lunii,aproape de Sasori No Dana,care se multumea cu privitul.
-Hm..cine esti tu..un..?-au fost ultimele cuvinte pe care le-am putut soptii.Observand prada mea,am ramas perplex,De aceasta data,Sasori isi pierduse si el calmul.
Nu si-a putut stapanii emotiile si astfel ochii I s-au deschis larg.Mi-am luat mainile de pe ea,caci era o fata facand cativa pasi in spate.
Am scapat kunai-ul de surprindere,care a lovit o roca cu zgomot.Acest lucru a facut-o sa tresara,iar inainte de a realiza a lasat un tipat usor,mutandu-si mainile in jurul pieptului vizibil,s-a indreptat catre copaci sprijinindu-se de trunchiul acestora.
Mi-a aruncat o privire curioasa,ochii sai verzi sclipind cu emotie,insa si-a pastrat buzele pale inchise.
-Cine esti?-Sasori No Dana si-a revenit primul nelasand goliciunea trupului ei perfect sa ii stapaneasca simturile de acum incolo.
Eu pe alta parte…inca o masuram din cap pana in picioare.I-am observat fiecare detaliu…si imi dadea impresia tot mai mult ca este perfecta…
Curbele trupului ei erau fine si gratioase,rotunjimile de asemenea,apoi albetea pielii…se potrivea parului de foc,care ii acoperea umerii si spatele.Fata ovala era incadrata de bretonul patrat si roseata obrajilor…
Roseata care provenea doar din cauza curentilor mult prea reci..
-Cine esti te-am intrebat!-s-a rastit,pierzandu-si rabdarea,dar ea insa si-a inclinat capul catre dreapta fixindu-ne cu ochii sai mari ,parca neintelegandu-ne.
A stat asa minute in sir,Sasori no Dana reintorcandu-I jocul.Asta credea el ca se joaca…si sincer si eu credeam la fel.
-Hei,un…ce cauti…la ora asta aici?-era simplu de observat ca nu este un ninja.Nu avea muschii formati si de asemeni bratele ii erau subtiri ca unui copil.Nu imi imaginam sa gasesc in ele putere chiar deloc..
-Un..?-a repetat cu greutate,de aceasta data eu devennd centrul sau de concentrare.
Am oftat aproband.
-Aha,ce cauti aici..?-credeam ca reusesc sa o fac sa vorbeasca,insa nu am avut norocul acesta.
A trecut iar la expresia lipsita de emotii sau paloare.Ne privea ca si cand ar fi fost o papusa din ceramica fara viata
-Tch…sa mergem,ne pierdem timpul..-Sasori No Dana ,s-a intors cu gandul de a-si relua drumul devenind mult mai nervos ca inainte.
Era pornit in a se intoarce degraba acasa,dar eu…eram oarecum intrigat de faptura din fata mea.
-Ahhh..Sasori No Dana,cel putin sa o ducem acasa!!-am strigat captandu-I atentia.
-De ce as face asta?
-Ohh nu mai fi morocanos,nu vezi ca are nevoie de ajutor un?-am oftat aratandu-I fata care purta un chip pierdut,in adevaratul sens al cuvantului.
-Ah..nici macar nu vorbeste..-s-a incruntat la ea,fapt care doar a obligat-o a ridica din sprancene intrebatoare-unde sa o ducem?Deidara…?
Mi-am atins ceafa cu miscari circulare ,incercand a gasii rapid o solutie.Nu imi venea a o lasa aici,insa nici nu aveam idée unde ar putea traii cineva ca ea..
-Tch..sa ne intoarcem,sunt sigur ca cineva o va gasi…-a murmurat intorcandu-se catre drumul care ne ducea la Akatsuki’s Hideout,insa chiar inainte de a pasii ne-am trezit incercuiti de un grup de ninja,necunoscuti noua.
Am clipit scotandu-mi doua catana.Sasori no Dana a facut un pas in spate,astfel impreuna cu fata am format un cerc in mijlocul dusmanilor.
-Predati,Cheia …-am auzit strigandu-se,ochii lor rosii sclipind in intuneric…
