Ai încredere în mine [Volumul I]

Capitolul 53

Sasuke povestește

       Îmi vine să-mi dau doua palme pentru prostia de care dau dovada în momentele astea. Câți ani au trecut de când ne-am separat, 13 sau chiar 14 ani au trecut de când am plecat pe drumuri separate. Cum am putut uita chipul ei ,cum am putut uita parul ei ,cum am putut uita zâmbetul de care m-am îndrăgostit. Nu mi-as fi imaginat niciodată ca Sakura este fata pe care o visez în fiecare noapte.

De fiecare dată când adorm mă trezesc pe o pajiște verde sub un cireș înflorit iar o fetiță de 4 ani stă pe o banca sub cireș și plânge.  Mereu când încerc sa mă apropi de ea dispare, dar acum sunt lângă ea și nu vreau sa o mai pierd iar.

Când vreau sa o iau în brațe acesta se retrage și îmi întoarce spatele, îmi las capul în jos ,sunt un nemernic ea nu merita pe cineva ca mine. Merita pe cineva mai bun care sa o facă doar sa zâmbească. Eu nu-i pot menține zâmbetul pe buze.

- Am crezut ca te-am pierdut pentru totdeauna.

Îmi ridic privirea spre ea , încă stă cu spatele la mine ,dar îmi pot da seama din vocea ei ca suferă.

- Dar, aş fi vrut să nu te fi întâlnit, mai bine te păstrăm în mintea mea un băiețel drăguț și timid decât să te văd acum un afemeiat fără sentimente.

Simt cum inima mă înțeapă, îmi vin sa țip de nervi pentru ca se pare că o pierd și nu-mi doresc asta vreau sa stea lângă mine mai ales ca am aflat ca înseamnă atât de mult pentru mine.

- Sakura! Nu sunt ce par a fi.

A plecat! pur și simplu a plecat,  încep sa fug după ea ca sa o ajung din urmă. Când ajungem la ieșire directoarea acestui liceu mai avea puțin și sarea pe profu Orochimaru. Directoarea Tsunade deja bate din picior nervoasă și se abține sa nu facă un scandal.

- Mă scuzați domnișoară Carmelin dar bunicul meu ar aveam nevoie de spațiul său personal.

Un zâmbet timid îmi apare pe față, rozalia are tupeu nu glumă. Băbăciunea se înroșește la față și se dă câțiva pași mai în spate ,profu răsuflă ușurat și se ascunde în spatele soției sale.

                              *

După o despărțire dramatica intre profu Orochimaru și directoarea liceului am ajuns și noi în mașină. Mare mi-a fost mirarea când domnul Orochimaru este trimis în spate lângă mine și Suigetsu iar Sakura se așeza pe locul din dreapta. Aoleu directoarea conduce, deja îmi fac rugăciunile.

- Tsunade, nu fi copil ai văzut ca domnișoara aceea mai avea puțin și sărea pe mine eu nu aveam nimic cu ea.

- Domnișoară? Orochimaru domnișoară e nepoata ta nu băbăciunea aia pe jumătate moartă.

- Tsunade vorbește frumos în fața copiilor.

Am început sa râd împreună cu Suigetsu, cearta intre profesori e ceva rar văzut ,după ce mă opresc din râs îl privesc pe domnul Orochimaru care stă intre mine și Suigetsu, pare supărat și nu-l condamn el are probleme cu soția iar eu cu nepoata sa.

Am ajuns și noi în sfârșit la hotel ,ce-mi doresc acum e sa fac un duș cald și sa dorm ,am nevoie de odihna ziua asta m-a obosit. Ajunși în holul hotelului suntem întâmpinați de familia Garson care ne întâmpină cu zâmbetele pe buze.

Eu unul mă grăbesc sa ajung primul în camera dacă Suigetsu ajunge înaintea o sa acapareze toată baia și o sa mai fac eu duș mâine pe timpul ăsta. Încet mă apropi de lift eram gata să apăs pe buton când ușile lui se deschid și în față îmi apare o oroare. Îmi frec ochii crezând ca nu văd bine dar degeaba ba chiar mi-am dat și doua palme peste față dar coșmarul din fața mea nu dispărea.