prolog

9 1 0
                                    

Intuneric .Ceata.Ameteala.O strapungere ca de cutit in spatele craniului meu.Nu stiu de cat timp am fost in stadiul asta . Nu stiu cine sau ce sunt ,nu vad nimic. Deodata ,se aude un corn cantand si apoi intunericul absolut incepe sa se destrame si sa isi piarda intensitatea .

Imi deschid ochii . Ceata inca este prezenta , dar zgomote ciudate imi inunda urechile acum . Claxoane.. masini ..urgente . De unde stiu lucrurile astea  ? Si cum de imi pot aminti de ele dar de mine nu ? In sfarsit , ceata dispare si pot vede clar.  Este noapte . O multime de oameni merg prin fata mea si se grabesc . Nimeni nu ma observa . Stau ghemuita langa un magazin . Ma ridic in picioare  ,ametita . Vad culori de tot felul ,amestecandu-se si tulburandu-ma . Merg leganata, durerea de cap parca s-a mai linistit dar o senzatie de panica si neliniste ma invadeaza . Nu stiu ce sa fac , unde sa merg  . Oamenii se uita ciudat la mine . O transpiratie rece combinata cu tot ce simt ma face sa fug departe de zgomotul ,rasetele si oamenii acestia ciudati.

Pasii mei se aud din ce in ce mai tare ,cu cat merg pe strazi din ce in ce mai pustii . Strazile sunt din ce in ce mai inguste si mai urate , pot observa cativa batrani si copii ce se uita urat la mine . Frigul imi raceste corpul asa de rau incat parca nu mai pot gandi bine . Ameteala inca este prezenta si nu pot da atentie niciunui detaliu . Simt doar frig ,durere si panica. Vreau sa evadez ,dar nu stiu unde sa merg .

In sfarsit ,ajung la un loc ciudat . De copaci,sunt legate sfori la capatul carora se afla un fel de capace mai mari ,rosii.

- Ce sunt astea ?intreb cu voce tare , confuza  . Odata ce imi aud vocea ,ma sperii singura de ea . E asa ciudata ..

- Leagane , raspunde o voce.

Ma intorc . O fetita mica se uita la mine ciudat . Hainele ei sunt ponosite ,parul incurcat si pare foarte obosita . De mana, are un baietel si mai mic .

- Unnie,te-ai pierdut ? intreaba ea inclinandu-si capul si studiindu-ma . Isi ingusteaza ochii si apoi se opreste uimita si ma priveste in ochi.

-Hm ? Nu... nu stiu . spun ,confuza .

- Shinhwa... sopteste ea prea incet ,insa o aud . Fetita il ia pe baietel de mana si merge grabita in directia opusa .

Ciudat...imi spun .

Merg si ma asez pe unul dintre leagane . E asa de frig . In mijlocului acelui loc era o balta de apa inghetata . Toata lumea purta geci groase pe strada . Un vant rece imi inroseste fata .

Ma intorc spre dreapta . Acolo era un fel de reflectie prin care ma puteam vedea .

Deci asa arat ... imi spun , dar apoi realizez ca am ceva pe maini si pe fata . Imi fixez mainile,pe ele scriu lucruri ciudate .

Nu crede ...foloseste masina rosie ...10507...vulpea ..el a fost , nu te teme .. Bun venit ,Dayana . Sper ca o sa reusesti de data asta...nu te increde in sarpe  ...Nu uita......voi astepta...NU IL UITA,EL ESTE ...

De acolo,scrisul era foarte sters . Ma duc spre acea reflectie si observ urme rosii pe piele . Sange..  Parul imi era ravasit ,aveam blugi negri si o bluza subtire albastra cu o bluza de trening rosie . Hainele imi erau sifonate rau si murdare de sange.

- Dayana ! striga o voce .

Ma intorc si observ doi oameni imbracati in negru si o femeie cu ochelari patrati . Cei doi aratau putin in varsta si bine-facuti . Purtau un fel de costum asemanator .

Femeia era impozanta,avea ochelari patrati si ochi mici , fata ii era ovala si ascutita la barbie . Avea parul strans in coada la perfectie . Avea o geaca groasa,maro care lasa la iveala un costum albastru . Singurul lucru asemanator la toti era ca aveau o brosa cu un " S" agatata in piept . Lucrul si mai ciudat era ca si eu aveam asa ceva pe geaca .

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Jun 20, 2019 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

RepeatUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum