Jeff The Killer -Un om normal ? (NEEDITAT)

Capitolul 11

-Teo-
Dimineața , razele soarelui străpung fără ezitare fereastra . Indignata de lumina ce ma deranjează , ma ridic cu greu din pat . Durerea este sfâșietoare , este ca și cum persoana ta cea mai Draga , te înjunghie pe la spate , dar nu-i nimic Jeff, voi încerca sa te las in urma, exact cum ai făcut și tu cu mine . O bătaie ușoară ma scoate din visare , iar scârțâitul ușii ma face sa îmi îndrept privirea spre dânsa . Doi ochi, mari , verzi îmi înseninează dimineața .

–Buna dimineața , raza de soare , îmi spune cu caldura Iris.

–Neața , ii răspund ușor somnoroasa. Ai planuri pe azi ? Văd ca ești in echipament sportivo.

– Mda , ce ai zice de o plimbare prin pădure. Am văzut ca este foarte aproape de noi și chiar as vrea sa îmi limpezesc mintea ... cred ca și tu vrei asta .

Câteva minute stau pe gânduri . Pădurea? Aia in care sta Jeff cu fetița aia . Dacă ma întâlnesc cu el? O iau la fuga sau ma ascund , da , asta suna mai plauzibil . Ori îl voi ignora total dacă ii voi simți prezenta .

–Pământul către Teo? Mai ești cu noi sau ai coborât pe Marte? îsi flutura Iris mâna prin fata mea chicotind .

– Ăăăă, da , încă sunt aici . Mi se pare o idee excelenta Iris. Așteaptă-mă și pe mine sa ma schimbi , voi fi jos in 10 minute .

–Perfect , îmi zâmbește fata cu chip angelic .

Odata ajunse in pădure , simt o prezenta straina in jur dar nu o bag in seama . Ne continuam drumul râzând , cântând și copilarindu-ne . O ușoară briza , răcoroasă, cam prea răcoroasă după părerea mea , ma face sa cad pe gânduri , tremurând din pricina frigului.

–Ești Ok? Ma scoate Iris din visare.

–Da, sigur, de ce? Însă deodată se aude un urlet in spatele nostru.

–De aia, spune șatena panicata.

–Hai sa ieșim din pădurea asta , cât mai repede Iris.

Incepem sa fugim pana când in fata noastră apare un lup, același lup care m-a atacat atunci , in seara aceea. Aceeași ochi , aceeași dinti monstruoși .

–Nu îmi vine sa cred, spun surprinsă. Iarăși tu, ai încercat odata sa ma omori și poate chiar ți-ar fi reușit ha, dar acum nu-ți mai iese. 

Un mârâit ii scapă prin botul acela imens , lăsându-și colții la iveală .

- Hai, după mine cuțu-cuțu.

In disperare incercam sa ii atrag atenția, însă fără rezultat. Privirea îi fu captată de silueta suplă, cu forme svelte a lui Iris, balele curgandu-i .N-am mai asteptat nicio secundă, ca am profitat de neatenția fiarei , izbîndu-mă cu putere in el.

- Iris ,fugi la naiba ! Am urlat cu putere la ea  ridicandu-ma cu greutate din cauza impactului .

Puterea mea a fost amețitoare întrucât varcolacul zăcea la pământ, încercând să-și revină,însă nu dură mult ca era deja în picioare. O iau la fugă ferindu-mă de toate crengile plecate sau sărind peste rădăcinile copacilor ieșite la iveală. Deja am un sentiment de deja vu cand ma impiedic de rădăcini însă n-am nevoie de el . Ii voi ține singura piept fiarei flămânde.

-Iris-

Fug prin pădurea asta blestemata de jumătate de oră și nu o gasesc pe Teo. Varcolacul s-a luat dupa ea si aia a fost. Mi-e frică pentru ea, pentru viața ei sau doar pentru averea ei moștenită de la unchiul meu.  Ce credeți? Ca imi pasa de ea ? In niciun caz, vreau sa o omor pentru a-mi lua partea de avere , moștenire cum vreti să-i ziceți. Am venit la ea doar din cauza ca mi-am omorât părinții. Vreau sa se autodistruga din cauza băiatului ăluia si eu doar sa pun paie pe foc . Proasta , s-a sacrificat pentru mine ,hahaha. Sper sa ii faca lupul capătul ca sa nu îmi mai pătez eu mâinile cu sângele ei angelic, ups.

Mai merg putin si simt cum cineva sau ceva ma trânteste brutal la pământ.

- Unde e ea?