Inimi frante,drumuri goale,case pustiite...Totul e ca si cum ar fi improvizat,
o viata fara de rol,doar replici inventate pe loc.De ce durerea mereu e pe
langa noi,asteptand sa ne franga trupul,sa se furiseze pana la sufletul
nostru,doar pentru a ne face sa suferim.De ce dragostea fuge de noi,
dar cand ne oprim,se apropie din ce in ce mai mult.De ce vijeliile
din sufletele noastre pot fi calmate doar de o persoana,de o privire blanda,
de o atingere ametitoare,de un sarut plapand.Suferinta,tratata de prezent,
dar la un moment dat readusa de amintiri.Trecutul e facut sa treaca iar
prezentul este invaluit in pericol si adrenalina ,dar...de ce trecutul nu se uita,
nu se sterge ,nu dispare ...oare viata este facuta pentru suferinta noastra,sau...
pentru a iubi,a zambi si...a suferi.De ce apar in viata noastra,persoane importante,
ne indragostim...dar mereu durerea apare,oricand,mereu,totdeauna.De ce
sufletul nostru suporta durerea,iar corpul nostru lovituri,lovituri puternice,
teribile,de la viata.Cat timp ne va lua sa traim,sa traim cu adevarat,cu adrenalina
prin vene,cu dragoste in suflet,cu zambet pe fata.Poate...niciodata,poate ca
mereu durerea ne va invinge.Dar noi...oamenii,nu ne dam batuti,luptam,luptam,
iar cand mai e putin si castigam,puterea dispare,ochii se inchid si...pierdem.
Pierdem in fata vietii,in fata destinului,in fata noastra.
