I'll wait

Prolog :

       "James! Misca-ti fundul in fata clasei! Acum!"

       Blonda se ridica incet din banca, ignorand batjocoririle care ii erau aruncate prin clasa. Isi trase cu grija manecile puloverului ei gri, scamosat si larg incercand sa-si acopere bratele  in care taieturile recente, adanci si usturatoare isi faceau simtita prezenta. Un geamat ii suiera printre buze, cand cateva scame ii intrara in una din rani, facand-o sa zvacneasca.

      Privi problema scrisa pe panoul negru de pe perete, ce era asezat pe post de tabla, nedumerita, cu coada ochiului aruncandu-i priviri pline de mila domnului Smith, profesorului de fizica. Isi aseza coada lunga de par, pe umarul drept, jucandu-se cu cateva suvite, din cauza stresului.

     Pentru o eleva de clasa a unsprezecea, povara de a trece prin depresie, atacuri de panica, anxietate sociala si  anorexie era una prea mare pentru ea. Trecea cu greu peste ele, uneori, nici nu reusea. De asta se taia in fiecare zi, incercand sa uite de viata ei de rahat.

    Clopotelul o salva a mia oara si Smith o trimise la loc pe tanara blonda. Dupa ce isi nota tema si profesorul parasi sala de clasa,  isi scoase castile din buzunar si si le conecta la MP3-ul ei ieftin. Era tot ce-i mai ramasese de la mama ei, inainte de divortul parintilor, urmat apoi de decesul doamnei James. Blonda incerca mereu sa uite de ea, si de multe ori reusea, dar alteori simtea nevoia de a fi stransa in brate, si de altcineva, pe langa bunica ei draga. Isi aseza o casca in urechea stanga si asculta melodia care o facea sa se simta mai bine intotdeauna. Mereu aceeasi.

      In ciuda faptului ca avea 17 ani, se purta ca o fetita. Nu avusese niciodata un prieten, si implicit nici un prim sarut. Plangea mai mereu din cele mai neinsemnate lucruri si isi plagea de mila bunicii. Isi amintea uneori, inainte de culcare, de fratele ei mai mare, Jeremy.  Un somer betiv, fara familie sau bani, care locuia pe strazi. Dar nu si-ar  fi dat viata pentru nimic. Ii spunea mereu surorii sale acelasi indemn : "Viata nu ti-o alegi singur, chiar daca asa pare. Tu doar ii testezi calitatea."

    Din nou, clopotelul se auzi, iar fata isi scoase casca din ureche. Stia ca dirigintele ajunge mereu la timp. Preda matematica de mai bine de douazeci de ani, si isi iubea meseria. Nu era un profesor rau, si isi respecta clasa. Avea incredere in rezultatele lor, si nu lasa pe nimeni din exterior sa se ia de ei. Domnul Jemmins intra in clasa grabit, trantind catalogul pe catedra si fiind urmat de un baiat destul de inalt, atletic, cu parul castaniu si cu niste ochi albastrii, aproape ireali, buze pline si nasul perfect, imbracat cu un hanorac albastru , larg, si pantaloni maroni, care inchise usa in urma lui.

      "Inainte de a incepe ora, as vrea sa vi-l prezint pe noul vostru coleg, Ryan" arata spre el, si baiatul ridica o mana ca sa salute clasa, apoi arunca o privire seducatoare care le facu pe majoritatea fetelor sa intre in stop cardiac. "Spune-ne despre tine."

        Baiatul ridica o spranceana, privindu-l pe profesor, si muscandu-si buza de jos. Imediat domnul Jemmins, realiza ce greseala facuse, isi dregu vocea si continua prezentarea.

         "Copii. Acesta e Ryan Turner. Va fi colegul vostru in anii pe care ii veti mai urma la liceul nostru. S-a transferat de la liceul "Lincoln", doar ca sa vina aici, ceea ce inseamna ca este o onoare extraordinara. Cred ca va intrebati de ce nu s-a putut prezenta singur. Ei bine, Ryan este mut, adica nu poate vorbi. Dar, dupa un timp la o scoala speciala, a fost transferat la un liceu normal, apoi, dupa voia sa, la al nostru. Nu vreau sa il batjocoriti in vreun fel. Stiu ca va veti intelege, fiindca este un sportiv innascut, cu o multime de premii la fotbal si o persoana de gasca, in care poti avea incredere. Eu sunt sigur ca se va integra foarte bine la noi in clasa, si sper ca si voi credeti la fel." Dupa cateva susoteli din spatele clasei, Jemmins isi pierdu privirea prin incapere, cautand un loc liber, singurul fiind langa blonda de mai devreme. Era singura care nu avea coleg de banca, deci singurul loc liber era fix banca de langa ea. " Ryan, pana se vor reface mutarile prin clasa, ia un loc langa domnisoara Kalel James, aici, in prima banca te rog."

       Ryan isi trecu o mana prin par, asezandu-l probabil, isi lua ghiozdanul si le tranti plictisit pe banca cu pricina. Se aseza si el pe scaunul incomod, lua caietul  de matematica de pe banca blondei, si rupse un mic patratel de hartie. Reaseza caietul de unde l-a luat ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic, apoi lua un pix, scrise  ceva pe bucatica de hartie si i-o inmana fetei. Aceasta o lua si o citi, in gand, nestiind ce sa simta:

           " 'Sup, Kalel. "

______________________________________________________________

Multumesc din suflet pentru geniala coperta lui @Mrs_Elgort. Esti o scumpa. :-)