Fata visurilor/w Cristi Munteanu

Capitolul 29

                                  ***

         Doamne,ce bine am dormit.Patul e asa de mare si moale.M-am trezit la 07:00 apoi m-am ridicat in șezut,m-am întins si ma uitam pe pereti.Apoi m-am trântit iarasi in pat si ma uitam pe fereastra.Era o priveliște asa de frumoasă.

    M-am dat jos din pat,mi-am luat papucii si am mers la baie.M-am spălat pe fata,apoi pe dinti.M-am dus la bucătărie si am scos din frigider niste oua,salata,roșii și portocale.

   Am spart ouăle si le-am pus în tigaie.Amestecam in ele si aud o bătaie in usa.Dau focul mai mic la aragaz si ma duc.Fara a ma mai uita pe vizor,deschid.

-Cristi?Cu ce ocazie ai venit pe la mine?

-Am venit sa te vad,nu prea am prieteni aici.

-Ok,dar...de unde imi stii adresa?

-A,de la Alex.

-Mbine,intra.spun si ii fac semn sa intre.

-Cand ai venit in Bucuresti?ma intreaba.

-Ieri.Ai mâncat?

-Nu n-am mâncat.spune râzând.

-Rămâi la micul dejun?Vreau să fac omletă cu putina salată si suc de portocale.spun uitandu-ma la el.

-Suna bine dar uita-te la omletă.imi zice facandu-mi semn spre tigaie.

  M-am dus si am intors omleta si pe partea cealalta.

-Stiu ca am lăsat trecutul in urma,dar vreau sa te intreb ceva.ii spun.

-Zi-mi.

-Mai iesti supărat pe mine din cauza acelei poze?

-Nu.Dupa o luna mi-am dat si eu seama de acea poza.Dar hai sa lăsăm trecutul.

-Bine.Vrei sa ma ajuți?

-Da.

-Poftim roșiile astea si salata si teiele.Ia un bol de sus din dulap.

-Acum baby.spune venind spre mine deoarece dulapul era lângă mine.

     Ma fac ca n-am auzit si pun omleta in farfurii.Iau protocoalele si incep sa le storc.

-Si ce program ai azi?ma intreaba Cristi.

-Pai,pe la zece ma duc la scoala de șoferi,apoi nu stiu.

-Ce tare,si eu fac scoala de șoferi.

-Atunci vi cu mine?

-De sigur.
                                   ***

-Nu stiam ca iesti asa de buna in bucătărie.A fost foarte bun.

-Multumesc!Dar e o simplă omletă.Si tu ai fi facut-o buna.

-Cat e ceasul?

-07:35.

-Pana la zece mai e.Mai pot sta,te deranjez?

-Nu,poti sta.Nu am ce face singura.Hai in sufragerie.spun si mergem după ce strângem masa.

-Emma,mi-a fost dor de tine. spune luandu-ma in brate,eu acceptandu-i imediat îmbrățișarea.

-Și mie.

Cristi pov.

       Chiar imi era dor de ea.De tot ce era al ei.A trecut atata timp si tot asa de frumoasă a rămas.Nu stiu cum am putu sa ma despart de ea,din cauza unei poze aiurite.