Când Voldemort a "murit", şi Harry Potter a fost dus în grija mătuşii şi unchiului său, un mic pufulete de blăniță albă a rămas în casa distrusă. Acest pufulete alb, s-a ridicat, şi a ieşit pe geam.
- Lasă-mă să o iau! țipă Harry la unchiul său.
- Nu vreau! răspunse răutăcios unchiul Vernon, şi cu un zâmbet plin de dispreț, aruncă scrisoarea. Ha! Acum nu o să ne mai deranjezi, sper, se uită la Harry şi râse mândru de ce făcuse.
În timp ce Harry Potter împlinea 11 ani peste 3 luni, acel pufulete de blană creştea şi el, începând să semene mai mult cu un lup alb şi maiestuos, care, avea 11 ani.
Unchiul Vernon fuse de acord ca Harry să meargă la Hogwarts, gândinduse că va putea să scape de el.
Harry ajunse în gara unde venea trenul să îl ia, dar peronul 9 şi 3 sferturi nu se vedea. Deodată, văzu lupul alb, care alerga cu tot cu nişte bagaje într-ul pilon. Harry vru să sară în fața lupului, dar acesta dispăru în pilon. Harry îsi luă bagajele şi încercă şi el.
Se trezi brusc în fața peronului 9 şi 3 sferturi. Văzu Expresul de Hogwarts. Intră în el, îşi găsi locul, şi se puse pe aşteptat.
