Iubire la limita infinitului

Amintiri din trecut...

Pentru o citire mai buna ascultați melodia de la media!E cam trista dar merge...
Am ajuns acasă la noi unde e cel mai bine...Era deja amiaza...Am lăsat lucrurile și am plecat cu toți la vechea mea casă în București...Urma ca mâine sa o înmormânteze pe mama...Au trecut doua zile iar eu nu ma mai pot opri din plâns...Și Maia m-a luat în brațe și mi-a spus sa ma calmez...Dar degeaba!Nu ma pot calma...
După câteva ore bune de mers,am ajuns...Totul era asa cum îmi aminteam.De când nu am mai fost aici...Au trecut 5 ani.Pe ușa blocului era agățată o panglică neagra...Doliu.Lacrimile și-au făcut apariția în ochii mei.Scarile astea nenorocire parca nu se mai terminau odată...Ajunși la etajul 3,am sunat la soneria de lângă ușă...Prima persoana care mi-a ieșit in cale atunci când s-a deschis ușa,a fost mătușa mea...Avea fața umflata și cearcănele de la ochii erau foarte mari...A plâns foarte mult.
Eu:Mătușă!am spus cu un suspin în voce,luând-o în brațe.
Mătușa:Scumpa mea!spune,dându-i lacrimile.
Eu:Ce dor mi-a fost de tine!
După ce mi-am luat familia în brațe,am mers în camera unde era mama... Diana,Valentin,Bianca,Cristi și Vlad erau cu mine...Diana si Cristi mă țineau de mana...Am apăsat ușor mânerul uşii și am intrat în camera...Prima imagine care mi-a apărut în ochi era sicriul...Asta nu putea fi adevarat...
M-am apropiat ușor de sicriu și  am ferit pânză alba care o acoperea pe mama.Mi-am tras mana din a lui Cristi pentru a putea feri pânza...Mama!
Am început sa plâng,tremurând din toate încheieturile.Mi-am așezat mâna pe fața ei frumoasa și am privit-o cu un regret în suflet...Voiam sa știe cat de mult o iubesc...Am vorbit puțin cu ea spunându-i ca o iubesc și ca îmi pare rău pentru tot ce am făcut sperând ca o sa se întoarcă...Dar nu s-a întâmplat!Atunci am început sa țip și să o strig,chemând-o la mine...La dracu'...De unde sa mai vină?Ceilalți m-au scos pe ușă imediat și am mers în living lângă familie...
Maia:Mami,te rog nu mai plânge!spune punându-și palma micuța și firava pe obrazul meu.Atunci m-am mai calmat un pic...
Mătușa:Mami?
Eu:E fetița mea...
Mătușa:Fetita ta?
Eu:Da!
Mătușa:Sa îți trăiască!Câți ani are?
Eu:Face patru ani...
Mătușa:Tatăl?
Eu:El!spun luându-l pe Cristi îmbrațe.Ei sunt niște prieteni de familie spun arătând spre Diana și Valentin,iar ei sunt cumnații mei spun arătând spre Bianca și Vlad.
Mătușa:Multe s-au schimbat în viata ta de când nu te-am văzut...
Eu:Știu!Foarte multe s-au întâmplat!Lucruri la care visam...
Deodată îi sună telefonul mătușii,aceasta ieșind pe ușă...
Cristi:Iubito,te rog sa te calmezi...Vrei ca Maia sa te vadă asa?
Eu:Nu...
Cristi:Atunci calmează-te te rog,scumpo!
Mătușa:Scuzați ca am ieșit asa în graba...
Eu:Cu cine ai vorbit?
Mătușa:Cu Raul.
Eu:Vine și el?
Mătușa:Da.
Eu:Stă tot acolo unde s-a mutat când a plecat din Constanța?
Mătușa:Da.Nu mai vrea sa stea cu mine.
Eu:Ar trebui să stea cat mai poate...Eu mi-am ratat șansa...spun uitându-mă la ușa unde era mama.
Se aude soneria iar mătușa mea se duce sa deschidă...Se întoarce înapoi însoțită de un bărbat înalt,plinuț,în jur de vreo 50 de ani...
El:Bună ziua!
Noi:Bună ziua!spunem unul după altul.
Eu:El cine e?
Mătușa:Un bărbat...
Eu:Asta vad și eu...Cine e?
Mătușa:E...Tatăl tău!
Eu:Stai...Ce?
Mătușa:E tatăl tău!
Eu:Asta e imposibil!De ce l-ai adus aici?am început sa țip iar Bianca a luat copii și s-a dus într-o camera.
Mătușa:A vrut sa o vadă pe mama ta pentru ultima oara...
Eu:Ei bine,trebuia sa te gândești atunci când ai părăsit-o ca ar putea fi ultima data când o vezi!
El:Îmi pare rău!
Eu:Să îți pară!
El:Am vrut sa o mai vad o data...Și cu ocazia asta am putut sa îmi cunosc și fiica.
Eu:Sa nu îmi spui asa!i-am taiat-o rapid.Nu sunt fiica ta iar tu nu ești tatăl meu!
El:Poate tu nu vrei sa vezi asta dar asa e...
Eu:Tu,pentru mine ești un străin!Tu nu îmi ești tata!Vezi?Vezi în ce hal ai adus-o pe mama?Din cauza ta se întâmplă toate astea!E numai vina ta!Mai bine mureai dracu'!
El:Te rog nu vorbi asa...
Eu:Huh?Tu sa nu îmi spui mie cum sa vorbesc!Vorbesc cum am chef!
Cristi:Iubito,te rog sa te calmezi!
Eu:Lasă-mă și tu!spun uitandu-mă la Cristi.Dacă tu nu o părăseai pe mama,nu s-ar fi ajuns aici...Dar știi ce?Cat sa îndure mama cu tine?O bateai,o înjurai,o agresai...Pentru ce?Pentru un idiot!Tu niciodată nu ai iubit-o pe mama!Niciodată nu ai apreciat-o.Tot timpul plângea din cauza ta!Tot timpul auzea cuvinte urate din partea ta!Dar am o întrebare...Cum ai putea sa bați cu pumnul un copil de nici 2 ani?Cum ai putea sa te gândești sa îți tai copilul în bucăți?Cum?Crezi ca nu știu tot ce mi-ai făcut,idiotule?Știu tot!Eu am o fetita de 4 ani și nu pot trai când vad ca se juleste și tu te gândești sa ma tai în bucăți?Dar ce sunt eu?Niște cuburi pe care le asamblezi doar când ai nevoie sa le trimiți după apa?Nu!Eram un copil care nu ți-a făcut absolut nimic!Ea e femeia care te-a iubit și te-a acceptat cu tot ce ține de tine.Ce rău ți-a făcut femeia asta?Nici un rău!Dar tu te credeai Hercule și te dădeai mare și tare crezând ca impresionezi pe cineva dacă o bați pe mama sau dacă ma tai pe mine în bucatele!Ei bine, te-ai înșelat!Am trăit și fără iubirea ta și fără banii tai!Și mama a trăit la fel...Doar eu știu cat ma chinuiam sa o fac sa se liniștească de fiecare data când plângea din cauza ta...Doar eu știu cat ma chinuiam sa nu îți aud țipetele și urletele...Singurul care a fost lângă mine,a fost praful pe care îl luam pe haine de cate ori ma ascundeam de tine sub pat...Pentru astea,pentru tot ce mi-ai făcut mie și mamei,nu am sa te iert niciodată și meriți sa mori în cele mai mari chinuri posibile!Vei plăti pentru tot ce ne-ai făcut!Dumnezeu te va pedepsi după cum meriți!Acum...Mișcă-ți picioarele alea jegoase din casa mamei pana nu îți tai capul și ți-l pun într-un par!!!

Hei lume!Sper sa va placa acest capitol și sper sa nu plângeți...Am scris acest capitol cu lacrimi în ochi deoarece asta e în mare parte,trecutul meu...Prin randurile acestea,mi-am deschis sufletul față de voi si m-am descarcat...Sună cam dramatizant dar asa e...Dar cu ajutorul unei prietene excepționale și pe care o iubesc mult,reușesc sa trec în fiecare zi peste asta.
Îți mulțumesc ca ești lângă mine și ca ma ajuți sa trec peste orice.
Te iubesc,Diana! <3
P.S:Capitolul necesită corectare!