Am asteptat cu foarte multa emotie ziua in care am intrat pentru prima data in biblioteca veche a manastirii. Era un loc straniu si captivant in acelasi timp.Zeci de mii de carti, poate chiar milioane zaceau prafuite pe rafturile din lemn de fag , insiruite acolo cu multa minutiozitate de un batranel scund cu camifalca neagra si barba cenusie. M-a privit sec, s-a uitat la ceas si a m-a abandonat acolo ingaimand cuvinte pe care mai tarziu aveam sa le inteleg: " Hm, e cam tarziu , cam tarziu pentru o asemenea vizita". M-am uitat mirat la ceas.Era ora 12. 30 ,trecut de miezul noptii. Nici nu bagasem de seama ca vizita mea acolo era atat de tarzie.
Am ramas singur, invadat de o curiozitate de nedescris. Paseam rar si apasat printre rafturile vechi, cercetand fiecare coperta si incercand sa gasesc manuscrise vechi din istoria manastirii.
Un sunet angelic razbatea surd prin peretii din spatele bibliotecii.Camera in care ma aflam era imensa si cu greutate puteam ajunge pana acolo.Am ignorat pentru moment acel "ceva" care spargea linistea aceea mormantala insa. O voce melodioasa se apropia din ce in ce mai mult de mine. Parea venita din alte lumi ,era ceva minunat si inspaimantator in acelasi timp. M-am ascuns in spatele unui birou masiv ticsit de carti si am asteptat sa vad ce se intampla. Urechile mele erau patrunse de o muzicalitate divina. Treptat un inger cu candela aprinsa a patruns in incapere si s-a plimbat prin biblioteca galsuind pslami intr-o limba necunoscuta. Eram inmarmurit. Nu stiu cat a durat ,parea ca sunt acolo de o vesnicie.
Batranul bibliotecar a aparut brusc in usa chemandu-ma: ''Ai vazut ce era de vazut, acum haide! "
Am incercat sa-l intreb ce a fost , ce a insemnat toata scena aceea desprinsa dintr- lume total necunoscuta mie, dar tacerea lui mi-a dat raspunsul asteptat.
