Liniștea din jurul nostru

Capitolul 1

                           ~~~∞~~~

     "Și uneori tot ce vrei de fapt este să fii fericit, iar tot ceea ce faci are ca scop fericirea. În continua trudă de a ajunge la fericire nici nu ne dăm seama că aceasta se află de fapt în lucrurile mărunte pe care nici nu le observăm că trec pe langa noi.

     Fiecare dintre noi are un țel, sau cel puțin crede că acela îi este țelul și face tot posibilul pentru al împlini și a ajunge sus, în topul tuturor lucrurilor, mai sus decât toată lumea, mai bun decât toată lumea, mai bogat decât toată lumea și dacă se poate mai veșnic decât toată lumea.

     În încercarea continua de a evolua și a ne autodepăși, trecem pe lângă factori care ar putea să ne aducă mai aproape de fericire mult mai ușor decât ar face-o câteva bancnote sau câteva persoane care sunt lângă noi doar în momentele frumoase iar în clipele urâte, care dacă acum nu le simți prezența mai târziu vor fii acolo fără doar și poate, ne părăsesc, inventează scuze datorită cărora nu ne pot fii alături sau chiar se prefac că nu ne cunosc."

     Acestea fiind gândite și spuse cu voce tare, Veronica revine cu picioarele pe pământ și își dă seama că încă continuă sa facă același lucru pe care îl făcea și mama ei, o scriitoare renumită, pe când era la începutul carierei, iar ideile o năvăleau mereu și oriunde, încât nu știa unde să isi așterne aceste mici frânturi rupte din propriul suflet ajungând astfel să le exprime sonor și să le repete pentru a nu le uita.

      Veronica nu este fata care v-o imaginați, nu urmează acel tipar în urma căruia fiecare fată/femeie scriitoare este imaginată precum o tocilara, cu ochelari, închisă în sine și cu nasul mereu în cărți, nu, din contră, Veronica, este o domnișoară frumoasă, zveltă, cu un trup binedefinit și forme de invidiat, după care orice bărbat ar întoarce capul. În ciuda corpului ce te atrage, o singură privire și deja simți cum te pierzi în ochii de un albastru senin dar care totuși nu îți dezvăluie nimic, nici un sentiment, nici o urmă că ar exista viață în spatele acestora iar buzele pline și bine conturate te fac să îți dorești o simplă mângâiere din partea lor. Aceasta nu este o fire care preferă pantofii cu toc ori rochiile incomode, din contră, este adepta unui stil ușor, liber, comod și totuși stilat.

     În aceste clipe, Veronica este singură în camera întunecată, cu privirea ațintită pe geam asupra unui stejar înalt ce susține un leagăn, ce sub adierea blândă a vântului se mișcă ușor înainte și înapoi. Aceasta trece printr-o perioada grea și totuși nu arată nimănui durerea ce se ascunde în spatele zâmbetului afișat zi de zi de la acel tragic incident în urma căruia ambii părinți au sfârșit uciși de un necunoscut care a început să tragă cu un pistol precum un nebun în cafeneaua de la colț, unde cei doi au mers să bea o cafea și să discute detalii despre modificări ale noilor hotele din lanțul condus.

     Aceasta încearcă să compună un mesaj motivațional care va fii publicat într-o revistă de seamă, în care vrea să convingă tinerii din ziua de azi că fericirea se află în spatele lucrurilor mărunte si că părinții sunt cele mai importante ființe pe care nu ar trebui să le lase în urmă ci din contră să își petreacă cât mai mult timp cu aceștia pentru că niciodată nu vor știi când e ultima dată când îi văd, când îi îmbrățișează și îi simt aproape, nu vor știi niciodată când Dumnezeu se hotărăște că și-au îndeplinit misiunea pe Pământ și e timpul să treacă la nivelul următor, lăsându-i astfel singuri în lumea rea care va avea să îi lase fără să o fărâmă de viață doar de dragul de a o face.

      Această războinică are în spate experiența a multor dureri și totuși are doar 20 de ani, urmează facultatea de litere și din aceste clipe va fii nevoită să se întrețină singură chiar dacă părinții i-au lăsat în urmă o avere cu ajutorul căreia ar putea duce o viață de lux fără ca măcar să miște un deget și o afacere profitabilă peste care va fii conducătoare.

      Veronica își caută un job cu jumătate de normă pentru a-și câștiga puținul care o va face să se simtă împăcată cu sine însăși că nu folosește banii părinților fără ca măcar să contribuie cu o mică parte. Totuși aceasta nu își va dezamăgi părinții și va abandona firma ridicată prin muncă grea și trudă de aceștia, care de acolo din ceruri știu că este capabilă să ducă totul mai departe și să se descurce cu toate responsabilitățile.

     În urma acelui tragic incident, Veronica este retrasă față de persoanele din jur și reținută în a-și exprima gândurile și sentimentele, nu că ar fi fost mai comunicativă înainte însă acum, nimeni și nimic nu îi poate dărâma zidul ridicat în jurul inimii sale fărâmițată în bucățele mici.

     Se angajează la Cafeneaua Verona, o cafenea renumită din București, ca și chelneriță. Aceasta nici nu își imaginează că în urma acestui job viața i se va schimba radical.