Oră târzie

Miercuri seara .. 

Una dintre cele mai favorabile seri . 

Ora 00:00 : Nu pot dormii .. Ma tot intorc pe o parte si pe cealalta a patului. Mai bine ma ridic sa-mi aprind o tigara poate ca dupa ce o fumez o sa ma ia somnul. 

Gandul imi sta la acel spital.. Un spital parasit pe care am inceput sa il vizitez din pura curiozitate. Dar , acum parca simt ca fac parte din acel loc. Simt ca ar trebui sa fiu acolo , acum.

Prezentarea personajului : O fata de 15 ani , cu ochii verzi si parul blond. O fata foarte cuminte si foarte sincera , devine o fantoma. Cum devinde o fantoma? Aflati doar daca cititi pana la capat.

In sfarsit.. E dimineata! Ar trebuii sa ma imbrac totusi ca sa pot merge la scoala.. Incep sa imi caut haine ca sa pot sa ma imbrac dar totusi parca nu as merge la scoala. M-am imbracat cu un tricou negru si cu pantaloni scurti de blugi. Afara nu e frig dar mai bine o sa imi pun in ghiozdan o pereche de blugi de toamna. Ma uit la ceas.

- E deja ora 08:00 ?!

- Da.

Ce ciudat. Eram doar eu in bucatarie. Hmm...Se pare ca auzul imi joaca feste. Ies din casa , incui usa si incep sa o iau din loc. In gand aveam un singur lucru..Acel spital ..De cand tot umblu pe acolo o prezenta a decis sa ma urmareasca. Asta simt eu..                                                                                   Imi fac curaj si incep sa imi grabesc pasii..Ma indrept spre tramvai dar nu ca sa merg la scoala. Merg in acel loc sumbru. Trebuie sa gasesc eu ceva acolo chiar daca merg de una singura. Trebuie sa imi infrunt frica. Se tot spune ca acolo au murit foarte multe persoane si e manifestat cu tot felul de fantome. Ha ! Fantome ? Ce gluma buna.

Incercam sa nu ma sperii in mintea mea de fantome.Ma prefaceam ca nu exista chiar daca aveam foarte multe dovezi..Ale naibii! Din cauza lor mie frica acum!

Sunt deja in tramvai si sunt nerabdatoare sa ajung acolo si sa incep sa investighez cum stiu eu mai bine. Dar , deodata , in mintea mea niste voci ascutite si cu ecou isi fac aparitia :

-Si .. Daca o sa patesti ceva ?

-Are doar 15 ani , si pe deasupra mai e si fata. O simpla fetita sa vina si sa ne dea' gata pe toti. Ha ! Ce penibil din partea ei. 

- INCETATI! Nu sunt o fetita! Am sa va arat eu voua!

Vocile au disparut dar au lasat in urma lor o durere pentru mine. "Fetita" .. Poate chiar au dreptate..

- Fata draga..Lasa-l pe el..A fost atat de increzut din totdeauna. Nu baga la suflet cuvintele lui de 2 bani Amalia draga.

- CINE A SPUS ASTA?!?!

Tot tramvaiul se uita la mine cu o privire confuza timp de 5 minute.. Nu erau foarte multe persoane..Dar destule incat sa ma faca sa ma simt prost..

Am ajuns! Priveam entuziazmata tot ce ma inconjura! O cladire parasita de 10 etaje care parca ma asteptau sa le patrund si sa descopar ceva nou. Dar .. Vad cum o silueta se plimba cu un pistol in mana pe la etajul 5 .. Mie atat de cunoscut..Sa fie oare..? Cristi?! Dar ce facea el acolo si de ce nu era la scoala?

-Cristi?! Ce tot faci acolo?!

-Nu ma poti oprii fantoma oribila!

In acel timp Cristi si-a indreptat pistolul catre mine si a inceput sa traga fara mila. M-a nimerit .. In inima. Asta' imi e sfarsitul oare ? Eram intinsa pe jos. Il auzeam pe Cristi cum injura , tipa si plangea in acelasi timp..Usor , usor nu mai auzeam nimic si cu ochii intre-deschisi l-am vazut pe Cristi cum plangea si a incercat sa ma ridice de pe jos. In acel moment eu mi-am inchis ochii si auzeam bataile inimii si ecoul ei in urechile mele..M-am ridicat de pe jos dintr-o data ca si cum nu s-a intamplat nimic. Cristi inca plangea si il vedeam.. In bratele lui era.. Eram eu?! Dar cum e posibil?! M-am uitat la cladire si am vazut atatea persoane inauntru..De fapt erau toate fantome! Mi-am indreptat mana spre inima si am observat ca nu am puls. Probabil daca in acel moment as fii avut puls probabil ca inima mea era o boxa cu bas puternic. 

-Cristi?! Cristi ma auzi? Ma vede cineva? Ma aude careva? .. Off doamne! Vreau sa ies de aici.

-Amalia!! Amalia .. Imi pare rau!! N-am stiut ca esti tu! Iarta-ma te rog daca ma auzi.

Stand cu capul in jos.. Am inceput sa plang. Da ! Chiar plangeam !

-Te iert .. Te iert Cristi .. Nu e vina ta .. Ci a mea..

Mi-am dat seama ca el nu ma poate auzi..Deci..Acesta imi era sfarsitul..Nici n-am apucat sa intru acolo...Ia stai putin.. Ce e la ultimul etaj?! Era o fantoma care radea pervers cu ecou. Am vazut-o cum se apropia de Cristi si........

M-am trezit pe un pat de spital iar Cristi inca plangea langa mine.

-Amalia? Amalia te-ai trezit esti bine? Spune ceva te rog..

-Da .. Sunt bine dar .. Cum am ajuns aici si cand?

-Am chemat salvarea dupa ce m-am dus sa caut un telefon. Am incercat sa ii sun pe ai tai dar nu a raspuns nimeni..

Cristi nu stia ca de fapt parintii mei au murit acum cativa ani din cauza unui accident rutier..Nici nu aveam de gand sa ii spun.

-Probabil amandoi sunt la munca.. Cred ca de asta nu a raspuns nimeni la telefon.Dar nu conteaza asta! Hai sa ne intoarcem acolo te rog!

-I-i-in spital?! Tu ai innebunit?!

-Nu , te rog hai acolo.

-Nu poti merge.. Ai uitat ca te-am impuscat din greseala?! Daca ti se intampla ceva si mai rau si dupa aceea nu te mai pot salva deloc?

-Nu se va intampla nimic promit!

La auzele acestora , Cristi s-a ridicat de langa mine si-a pus ghiozdanul in spate. A intins mana usor spre mine ca sa ma ia de mana. L-am luat de mana si m-am ridicat. Am fugit din acel spital desi eu nu stiam cum sa ajung in celalalt fantoma. Din fericire Cristi a chemat un taxi si am inceput sa ne vedem de drum.