Oră târzie

Fantomele de la etajul 2 .

Am ajuns in fata spitalului impreuna cu Cristi .. Ne-am dat jos din taxi iar eu il priveam de sus pana jos.. Am luat-o inaintea lui Cristi. Eram atat de nerabdatoare sa aflu cat mai multe lucruri despre spitalul fantoma care era chiar in fata mea.

Il priveam atat de uimita. Decorul lui ma bucura extrem de mult. Il simteam , il simteam ca fiind o parte din mine. Era nemaipomenit.

- Ai de gand sa ma astepti? intreba Cristi cu o voce de copil.

-Off .. Misca-te mai repede! N-am toata ziua la dispozitie.

Am intrat. Parca inima mi se umplu de bucurie.

Telefonul meu suna incontinuu fara ca eu sa imi fi dat seama pana acum. Era Alex un prieten foarte bun cu care am mai pasit in acest spital.

-Alo ? Amalia? Sunt in drum spre spital.Tu unde esti?

-M-ai sunat la fix. Sunt la intrarea in spital te astept.

-Ok..Ne vedem. Pa.

-Pa.

Parca asa mai merge. Nu o sa mai fim decat eu si Cristi. Dupa 5 minute Alex isi facu' aparitia ca prin minune. E deja ora 16:53. Am de gand sa stau aici pana la 23:00.

-Amalia esti bine? Ce e cu bandajul..?

-O nimica toata! Raspund eu ironica.

-O-k ..

Mi-am aprins camera de filmat si am inceput actiunea. Ca o reporterita ce sunt , ma simteam ca la tv.

-Ami..?De ce te tot uiti acolo?intreba Alex confuz.

-Umm.. Voi nu vedeti?!

In fata mea erau 3 fantome deghizate drept in noi trei. Cristi ,Alex si eu . Lucrul asta ma baga in sperieti pentru ca fantomele alea radeau incontinuu cea ce m-a facut sa ma simt ca un turture de gheata. Eram uimita de ce putea sa imi faca natura in acest moment .. Si tot la fel cum au aparut , Cristi si Alex observa fantomele disparand . Eram nevoita sa pun pauza la filmare , cu toate ca am reusit sa surprind camera cu cateva momente tulburatoare din viata mea . Am mers catre scari unde se auzeau pasi repezi urcand si parca coborand in acelasi timp . Deocamdata eram intre etaje si incercam sa indentific tot ce se auzea . Era uimitor ! Ecouri se auzeau de nicaieri si totusi atat de apropiate .