Ochii schimbători

Trădarea

Era o sâmbătă furtunoasă de septembrie, norii mai negrii ca întunericul iar fulgerele parcă trosneau pământul să elibereze demonii de sub el. Copacii lăsați ca niste soldați morti pe front stăteau sa fie bătuți de lacrimile cerului grele și de vântul necruțător. Strada era aproape inundată de frunze lipsite de culoare, doar sunetul ploii cuteza să-și facă simțită prezența, un sunet asa de zgomotos încât nu-mi puteam auzi gândurile. Mergeam singur pe stradă cu o umbrelă mare si multicolora, un buchet de trandafiri roșii ca sângele și o cutie de ciocolată in apropierea miezului nopții. Urma să ajung la iubita mea de 21 de ani, Otilia, căci în seara aceasta este aniversarea noastră de doi ani. Ea este o fată frumoasă ca un curcubeu nesfârșit iar ochii ei sunt ca paleta unui mare pictor, așa de schimbători si de ciudați încât te hipnotizau. Părul ei lung si roșcat aduce a un foc aprins, de nestăpânit. Zâmbetul ei este o rază de soare infinită, un salvator de durere si suferință. Prezența ei îmi inspiră energie si plăcere, căci ea e mai nebună decat un fanatic și foarte energica.
Ajuns la ea acasa, am simțit un fior rece in inimă, un flux de aer rece pe care nu-l simțisem până acum. Până să bat la ușă, observ ca ușa e usor deschisă, începând să mă îngrijorez. Intru ușor in casă; e singură. Pășesc lent pe parchetul lucios,totul la parter părea sa fie ok, niciun lucru deranjat sau furat. Îmi fac curaj si urc la etaj,unde e camera ei ,auzind sunete ciudate. Trag cu ochiul prin cheia ușii, în timp ce îmi observ sufletul fiind ciopârțit de un fierăstrău uriaș. Deschid ușa cu putere și aprind lumina. Era în pat cu un altul: mult mai bine făcut, păr scurt si blond, ochi negri. Ea a început sa se ridice si sa își implore iertare în fața unui corp dezumanizat, deposedat de suflet. Pentru prima dată i-am văzut ochii negrii, parca s-au contopit și au împărtășit până si aceeași culoare a ochilor. Contactul cu realitatea mi s-a pierdut complet, singurele cuvinte pe care le-am putut rosti din gura încleștată de șoc au fost "Îți mulțumesc!". Am ieșit din casa fără vreo dorință de a mai trăi. Îmi târăsc picioarele prin pământul care mă chema , cu privirea în jos ca si cum mi-as fi vazut moartea intregii familii prin ochii copilului mic și neputincios. Ochii mei căprui țineau isonul cu ploaia care începuse să se calmeze, furia mea crește cu fiecare amintire care-mi trece prin fața ochilor. Orbit de un pumnal otrăvit de durere, îmi simt sentimentele curgand din mine cum curge apa de pe gluga trasă la mișto pe cap. Până acasă la mine mi-am văzut finalul sentimentelor mele,din acel moment am știut că nu voi mai putea simți altceva; un suflet sec intr-o carcasă goala.
Telefonul suna din acel moment nonstop. Bătăi repetate la ușa casei. Creierul se oprise din funcțiune, își luase la revedere de corp in seara aceea. Cineva imi deschide ușa, nu imi pasă,o vad pe mama cu colțul ochiului venind spre mine sa mă ia în brațe și sa aibă grijă de mine. Adorm, dupa un plâns spasmic, si ma trezesc la mine în pat cu micul dejun preferat. Mănânc totul cu niște ochi goi, într-o liniște ca de înmormântare.
-Mama: Ce face scumpul meu? intrând ea fără a ciocăni,ca de obicei.
-Rareș: Mănânc..
-M: Mi-a spus totul, îi este teribilă rușine de ceea ce a făcut si vrea să vă întâlniți sa discutați.
-R: Nu îmi pasă..
-M: Știu prin ce treci și te înțeleg,dar nu trebuie să reacționezi așa..
-R: Ea trebuia sa acționeze asa? spunându-i într-un mod sarcastic cu un zâmbet tâmpit pe față.
Mama tace si pleacă din cameră, luând tava de mâncare. Telefonul meu aștepta sa fie deschis să îmi împărtășească suportul prietenilor mei. Grupul meu de prieteni mi-a fost alături si au încercat sa îmi ridice moralul, însă nu poți ridica ceva ce nu există.
Gunter vine la mine la ușă să ma scoată din casă sa iau niste aer:
-Gunter: Haide, pidarasule ,ce căcat faci? țipând el la ușa mea.
-Rareș: Taci înaripatul naibii! Ma îmbrac.
-G: Vezi că nu e asa frig, merge un tricou si un hanorac.
-R: Merci!
Îmbrăcat de a ieși afară,intru în capcana pinguinului de a ma duce in parc, unde ma aștepta Otilia:
-Otilia: Te rog, lasă-mă să îți explic!
-Rareș: Nu pot sa cred că prietenul meu din copilărie m-a vândut unei oarecare..
-Gunter: Trebuie sa vorbiți. Pe amândoi vă macină asta si trebuie să discutați despre asta, altfel vă veți răni prea rău.
-R: Nu cred ca poți săpa mai adânc într-o groapă fără fund..
-O: Nu mai exagera atâta,te rog frumos..
-R: Am exagerat plecând dintr-un loc care mi-a sfâșiat inima? Mă scuzi,data viitoare mă alătur și eu pentru un threesome. Tu te auzi?? În pula mea de ziua noastră, m-ai înșelat!
-O: Nu am vrut...
-R: Minți! Daca nu voiai,nu făceai. Gunter eu ma duc acasă, mi-am stricat si weekendul.
-O: Te iubesc... un sentiment spus în șoaptă către mine care tocmai plecam, însă aud, ma întorc să ma uit la ea cu o privire înnegrită de gelozie și amărăciune și plec mai departe. De aseara nu mai simțeam nici măcar o fărâmă de importanță pentru ea.
Ziua trece, însă sentimentele nu revin înapoi in inima mea,parca au fugit de tot. Prin mesaje,sunt invitat de Gusti la el acasă ca sa vorbim, promițându-mi ca nu o cheamă pe Otilia. Ii accept politicos și mă culc.