Liniștea din jurul nostru

Capitolul 3

                            ~~~∞~~~

                       Veronica *POV*

         E dimineață, razele soarelui se strecoară ușor prin crăpătura unde se întâlnesc cele două părți ale perdelei iar locul unde m-am lovit la picior îmi transmite o durere care se resimte în tot corpul și care îmi taie totodată și cheful de a face ceva productiv azi.

         La cursuri poate îmi permit să nu merg, dar să mă scuz din prima zi de muncă ar fii prea de tot. Prin urmare la 16:00 trebuie să mă prezint în fața cafenelei. Am timp din belșug să îmi recapăt forțele și cheful, e doar 08:00.

        Aleg totuși să mai lenevesc prin pat încercând să găsesc vreun leac miraculos pentru durerea din locul inflamat. Am ditamai umflătura la gleznă și nimic nu pare să o facă să se retragă.

         E deja 10:00 și normal că nu am găsit ceva care să îmi ofere un rezultat diferit, așa că mă resemnez și mă îndrept spre baie sărind într-un picior. Îmi fac rutina zilnică ce constă într-un duș fierbinte, spălatul dinților, ceea ce era foarte important, și aplicatul unei creme hidratante pe față. Îmi fac o cafea, mă așez pe canapea și urmăresc la întâmplare un film ce pare a fii interesant la TV.

        Orele trec repede, ziua simt că zboară și nici nu îmi dau seama că deja este 15:00 iar eu nici măcar nu știu cu ce să mă îmbrac pentru a face o impresie bună, fiind prima zi. Aleg o ținută decentă, foarte comodă și care, spun eu, mă avantajează, o pereche de blugi mulați ce îmi scoteau în evidență fundul bombat, o cămașă albă destul de transparentă și o jachetă neagra, toate combinate cu o pereche de teniși albi, confortabili.

        Ajung la cafenea, fac cunoștință cu cel care îmi va fii șef, domnul Benulli, un individ prezentabil de vreo 40 de ani, înțelegător și totuși trufaș, care după formalitățile de început, îmi prezintă și celelalte colege de muncă și îmi spune ce am de făcut.

Aparent, lucruri ușoare:

- să așez oamenii la mese;
- să le dau meniuri;
- să preiau comanda;
- să le aduc comanda;
- să scot bon fiscal;
- să încasez banii;
- să curăț masa la care a fost clientul.

                              ***

       Sincer, a fost mai bine decât mă așteptam, nu m-am plictisit absolut deloc, mereu am avut câte ceva de făcut și m-am împrietenit foarte repede cu celelalte 2 fete, Elisa și Eva, două brunete foarte amuzante și cu simțul umorului bine dezvoltat. M-au ajutat foarte mult și au fost înțelegătoare având în vedere că nu puteam să duc comenzile la mese într-un picior pentru că ar fi fost prea dureros și amuzant și le-aș fi scăpat pe jos sau le-aș fii turnat în poala vreunui client.

                              ***

        Programul meu era pe sfârșite, era aproape 00:00, clienții începeau să se risipească iar localul devenea ușor, ușor pustiu, doar sunetul aparatului de cafea ce ne prepara mie și celor 2 fete câte un expresso fierbinte spărgea liniștea morbidă așternută după plecarea ultimilor clienți. Fetele erau tăcute și se vedea clar pe fața lor oboseala acumulată.

         În ciuda efortului fizic nu foarte mare, mă simt asemeni lor și îmi doresc să ajung acasă cât mai repede, însă totuși mă ofer să închid eu localul și să le las pe fete să plece. Pe lângă faptul că locuiesc ceva mai departe și le ia foarte mul timp să ajungă acasă, vreau să fac o impresie bună, să arăt că le înțeleg și pot conta pe mine oricând.
 
         După ce strâng ceștile de cafea și șterg pe jos, închid ușa localului, iar atunci când mă întorc și vreau să plec, mă izbesc puternic de o persoană. Mă pregătesc mintal să fac cunoștință cu asfaltul rece, însă două brațe mă prind de talie și mă stabilizează.