Reîncarnarea[Z.M]-EDITARE

Capitolul 7

Cand intorc capul observ ca mama era intr-o balta de sange. Ok...asta nu se poate intampla.Nu ! Nu am cum s-o pierd si pe ea ! Nu ! E tot ce mai am ! Fara mama o sa fiu un nimeni mai mare decat acum. Ea era singura care ma intelegea si care imi era aproape . Fug pana in cealalta parte. O iau pe mama in brate si ii verific pulsul. Numai avea. Se pare ca asta a fost. Asa se sfarseste...

- Nu ! Mama , jur ca te razbun ! Chiar cu pretul vietii mele ! Urlu eu .

Cand privesc in spate constat ca acel om misterios s-a evaporat ca prin magie. Sa stea linistit . Lucrurile nu se termina aici.

          

       ***

Astazi este ziua care ma va despartii de mama definitiv. Ziua 'fatala'. Decid sa ma imbrac intr-o rochie neagra , pantofi negrii , o palarie neagra si lantisorul de la mama. De la fiinta care ma crescut 17 ani de zile. Si cu bune si cu rele. Parasesc casa cu lacrimi in ochi. La poarta ma astepta Zayn la fel de daramat de situatie ca mine.

-Iubito , imi pare rau ....Spune el cu glasul abia soptit.

-Nu , Zayn ! Nu tu ai omorat-o ! Nu !Spun eu izbugnind in lacrimi.

-Iubito....Spune el si ma ia in brate.Tot de ce aveam acum nevoie era de o imbratisare.

Rup imbratisarea cu lacrimi in ochii si cu gandul ca peste cateva minute mama va fii la 6 metrii sub pamant.

-Zayn , trebuie sa mergem la cimitir.Spun eu cu durere in glas.

Aproba din cap si porneste la drum.Dupa vreo 10 minute ajungem. Zayn impinge veche poarta ruginita si un mic scartait isi face aparitia in urechiile noastre. Pasesc neincrezatoare in interior. Acolo , la cativa metrii distanta se aflau sute de persoane in jurul unui sicriu. In jurul mamei. Incep sa alerg pana la sicriu. Ma sprijin de el si lacrimi amare incep sa cada pe mana mamei. Incep sa rad cand realizez cate momente frumoase am avut cu ea. Dar toate s-au sfarsit.Observ ca doi oameni ataseaza niste franghii de manerele sicriului.

-Domnisoara , va rog sa va dati.Imi spune unul dintre ei.

-Nu ! Tip eu cat de tare pot.

-Iubito , haide.Imi spune Zayn tragandu-ma de acolo.

Acum stau in bratele lui Zayn si privesc neputincioasa cum fiinta care mi-a dat viata este coborata la 6 metrii sub pamant.Ma smucesc din bratele lui Zayn si fug catre groapa. Ma asez in genunchi pe marginea gropii si inainte ca groparii sa inceapa sa astupe sicriul cu pamant , ii arunc mamei un trandafir.

-Mama , te iubesc !Spun aceste cuvinte si privesc cum groparii incep sa acopere sicriul mamei.

Heii !! Deci observ ca povestea numai e atat de urmarita.Cred si eu...doar postez odata la o mie de ani. Dar chiar imi pare rau. Chiar nu am mai avut inspiratie..si chiar nu mi-a mai ars de poveste..