Bună eu sunt Antonia,am 15 ani. Părinți mei sunt divorțați și stau cu tata. Casa în care locuim este la marginea orașului, un loc liniștit și frumos.
Liceul la care merg nu e departe de casa. Acolo nu sunt prea cunoscuta... Nici nu vreau.
Cel mai "popular" băiat din școală este Adi, nu îl cunosc, însă cred ca e special odată ce toți îl cred asa interesant și roiesc în jurul lui.
Nu sunt multe lucruri de spus despre mine... Sunt o fire sensibila și rușinoasă. Nu îmi place sa fiu în centrul atenției. Nu am prieteni, iar la școală stau în ultima banca,singura.
Tatăl meu lucrează mult însa în ultimul timp sta peste program și nu vrea sa îmi spună nimic legat de asta.
Azi e o vreme plăcută, ma plictisesc asa ca aleg sa ma plimb prin parcul care desparte casa mea de a lui Adi. Da... Am crescut pe aceeași strada și nu am schimbat nicio vorba cu el.
Parcul e pustiu, e o liniște de mormânt asternuta peste locul asta,insa un pocnet puternic se aude din spate. Un tip zace pe cărare și își tine mana la fata. Ma apropiau și ma uit la el, e unul din prieteni lui Adi.
Are urme de zgârieturi și hainele șifonate.
Eu: Ești ok?
? :Asa cred... (se ridica și ma fixează cu privirea)
Eu: Ce e?
? : Nimic... Îmi pari cunoscuta.
Eu: Cred ca doar ți se pare.
? : Ba nu... Ești Antonia Novak.
Eu: Da... Și tu ești.... ?
? : Luca, prietenul lui Adi.
Eu: Am înțeles. (ma rotesc pe călcâie și dau sa plec însă mana lui o prinde pe a mea)
Luca:Hai cu mine! (ma trage de mana fortanduma sa ma întorc cu fata la el)
Eu: Aaaam nu! (îmi retrag mana și pornesc în direcția opusa lui)
Luca:Stiu pe cineva care ar vrea sa te vadă!
Eu: Te-ai lovit rău la cap când ai picat?
Luca: Nu, de ce?
Eu: Pe mine nu vrea sa ma vadă nimeni.
Luca: Pai persoana respectiva vrea sa te vadă!
Eu: E bine sa vrei!
M-am îndepărtat fără sa ma uit în spate, am ajuns acasă și m-am gândit la discuția pe care am avut-o cu Luca.
****
M-am trezit la ora 6:30, este luni dimineață și trebuie sa merg la școală.
Mi-am făcut rutina de dimineață, m-am îmbrăcat cu niște haine negre, parul l-am lăsat desfăcut. Apoi am pornit spre liceu.
Când ies pe ușa primesc un mesaj. Este un număr nesalvat în telefon...
? : Sa ști ca m.am supărat pe tine.
Eu: Cine ești?
? :Pai dacă nu ai vrut sa ma vezi, înseamnă că nu îți pasa.
Eu: De unde ști tu ca nu îmi pasa? Poți citi gândurile?
? : Poate le citesc!
Eu:Mda....
? :Ce "mda"?
Eu: Cine ești?
?: Nu contează...
Eu: Atunci nu îmi mai scrie :)
?:Tu razi de mine?
Eu :Poate :))
? : OK nu o sa îți mai scriu.
Eu:Ok :)))
Ajung la școală într-un final, pe hol stau Adi cu gașca printre care și Luca.
Luca: Salut Antonia!
M-am pierdut pentru un moment... Nu știu ce sa spun în fata lor... E prima data când ma confrunt cu asa ceva.
Eu:Hey!
Atâta am putut spune, jenant... Și cred ca acum sunt roșie le fata, îmi continui drumul intru în clasa și merg în ultima banca. Clasa e goala... Am venit devreme. Îmi pun capul pe banca și aștept sa se termine și ziua asta...
Cineva întra în clasa, nu ma uit cine e deoarece nu-mi pasa... Nu aștept pe nimeni. Se apropie de banca mea și trage un scaun spre mine. Încă nu știu cine e.
? :Ești supărată? (îmi ridic privirea pentru a vedea ca Adi își pierde timpul cu un nimeni ca mine, îmi pun capul înapoi pe banca și ma gândesc)
Eu:Nu.
Adi: Și... Ce mai faci?
Eu:Stau...cred.
Adi:Doar crezi?
Eu: Cam asa...
Adi:De ce te îmbraci în negru?
Eu: Nu știu... Sa nu ies în evidenta..
Adi: Sa ști ca ieși în evidenta chiar dacă te îmbraci ca de înmormântare...
Eu: Pai... O sa ma îmbrac în alb... Ca sa nu ies în evidenta.
Adi: În orice te-ai îmbrăca o sa ieși în evidenta.
Eu:De ce? (cineva întra în clasa)
Luca:Adi hai odată!
Adi:Pentru ca ești diferita! (se ridica și pleacă)
Ziua a trecut repede, dacă nu punem la socoteala faptul ca am primit mesaje de la un necunoscut și ca Adi a vorbit cu mine, a fost o zi buna.
Spre seara tata a venit la mine:
Tata: Maine vei cunoaște pe cineva.
Eu:Cine?
Tata:Vei vedea la cina.
Eu:Uuuu...E ceva formal?
Tata: Uite Antonia... Am cunoscut pe cineva... Și vreau sa o cunoști și tu.
Eu:Deci e o ea?
Tata:Da e o ea... Și va veni cu fiul ei... Sunteți la acelaș liceu.
Eu:Ok.
