Bad Boy is in Love with ME

Capitoul 1- Marturisire

N.A.:Sper ca va place,avand in vedere ca asta e prima poveste pe care am scris-o vreodata,ignorand fanficul de prost gust despre naruhina de pe la vreo 10 ani.Sper sa va placa,si nu m-ar supara deloc daca mi-ati spune parerea ca sa ma pot imbunatati.;)

 Capitolul 1

                      Marturisire

       Eram în drum spre noua mea casa - ei bine daca îi pot spune asa. Mama mea conducea cu nervozitate pe drumul alunecos. Chiar si din interiorul masini imi puteam imagina picaturile reci atingandu-mi corpul si facandu-ma sa tresar. Am privit uimita pe geam,copacii erau inalti si foarte desi, ceea ce imi ingreuna vizibilitatea. In stanga mea se afla o stanca uimitoare. Avea o culoare frumoasa ce ma ducea cu gandul la spuma unui cappuccino delicios. Nu-i de mirare,de cand am plecat de acasa nu am reusit sa mananc nimic pentru ca mama tot tragea de mine sa prindem avionul. De-abia astepta sa ma lase la bunica si sa plece acasa. Tata a cunoscut-o pe mama in Romania,am crescut aici pana la 5 ani cand mama s-a hotarat subit sa plece in strainatate. Nu prea ii placea sa stea aici si de cate ori o intrebam de ce,evita subtil subiectul. Insa eram fericita ca puteam sa o vad pe bunica din cand in cand,atunci cand fara vreun motiv ne urca pe mine si pe fratele meu Joshua - mai mic cu trei ani - in avion. Inca imi amintesc discutile de atunci,era intr-un fel priceputa in a evita intrebarile incomode.

       Am studiat-o putin,avea parul negru,lung,drept si putin ciufulit pentru ca adormise in avion. Avea trasaturi fine si ochii verzi si patrunzatori – probabil de la ea mostenisem toate trasaturile fizice,iar de la tata primisem doar modul de a gandi. Era incordata. Probabil se gandea la cum sa ma faca sa ma razgandesc, si desi stia ca nu are vreo modalitate tot incerca sa ma atraga inapoi in Londra.

       -Uite ce e mama,stiu foarte bine ca esti suparata si  probabil vrei sa ma  intorc  acasa...– facusem o pauza dandu-i din nou timp sa se acomodeze cu ideea – dar gandeste-te si la mine. Chiar nu mai pot suporta asta. Tu si tata ma tot obligati sa particip la concursuri,dar gata... Am decis sa ma mut la bunica pentru ca nu vreau sa mai am de a face cu lumea aia .Bine? Acum nu fi trista,zambeste!

       -Cum pot sa zambesc stiind ca dai cu piciorul la toate oportunitatile pe care eu si tatal tau le-am creat. Poti sa ai un viitor stralucit in modeling acasa,dar aici n...

       Am interupt-o scurt pentru ca stiam deja ce va spune,imi repetase acelasi lucru de foarte multe ori pe drum.

       -Nu vreau sa am un viitor in asa ceva,punct. Mama,nu vreau sa ne certam, asa ca schimba subiectul.

       Ma gandeam ca poate trebuia sa o las mai moale,la urma urmelor nu toate fetele cu un "viitor stralucit"ca al meu renunta fara sa se gandeasca la consecinte. Dar asa sunt eu si mama ma cunoaste mai bine ca oricine altcineva. In definitiv ea e singura mea prietena,atunci cand nu e preocupata sa ma aranjeze pentru urmatorul concurs. O iubesc pe mama asa cum e si de aia ii fac toate mofturile.

        M-am uitat din nou pe geam sperand ca ma voi calma. Spre placerea mea m-am lovit de acelasi sentiment rece ce ma relaxa,iar picaturile se izbeau violent de geam. Am deschis incet geamul incercand sa prind cateva,dar vocea mamei ma intrerupse:

       -Becca...sti ca vreau ce e mai bine pentru tine,iar daca asta vrei atunci te voi lasa aici... Dar draga...daca vrei sa pleci de aici doar spune-mi si voi veni imediat sa te iau. OK?

       -Poti,te rog, sa termini cu asta? Sti si tu ca nu voi avea motive sa vin inapoi. Si oricum poti sa vii in concediu aici. Nu inteleg. Ce ai cu bunica?

       -Fa cu mana bunici,Becca,am ajuns.

      Sigur,dupa cum spuneam,se pricepea la evitaul intrebarilor. Am iesit rapid din masina si am fugit la bunica. Era aceeasi persoana pe care o stiam de un deceniu incoace,bunica mea cu parul carunt,lung,prins intr-un coc,cu ochii caprui si blanzi. Cu acelasi model de ochelari ca cei pe care ii sparsesem cand eram mica.