Sânge rece, Inimi calde

Din fragila , devii o luptatoare

   Dincolo de intuneric mereu se va afla lumina. Cel putin asa zicea unchiul meu. Chiar daca era ateu , el putea sa-si dea seama de niste lucruri "Dumnezeiesti". Mereu a stiut ca in adâncul inimii mele rele , exista ceva bun. Cred ca s-a înșelat.
   Cand eram mica , cam pe la 7 ani, porecla mea era ghiocel. Eram asa de timida si fragila , imi era frica cam de toata lumea. Stiu, va ganditi "cum dracu ai fost cu fricoasa?". Pai e o poveste lungă. Parintii mei ma tineau in puf. Nu ma lăsau sa ma îndepărtez prea mult de casa, ma lasau sa ma joc cu niste copii mai mici ca mine si ma supravegheau non-stop. Efectiv respiram 24/24 acelasi aer dintr-o cămăruță de chirpici .
    Cand parintii mei au murit dotorita accidentului, bunicul meu m-a luat sub aripa lui si mi-a aratat lumea . Dupa ce mi-a aratat arta "lamelor" (bunicul meu era colectioner de lame /cutite si le manuia foarte bine) am reusit sa ma apar de "pradatori" si asa am supravietuit (momentan). Dupa moarte bunicului , aveam doar 7 ano si toata lumea la picioare. M-am plimbat prin oras , am invatat sa fur si sa amenint. Eram copilul "problema". Aproape toata lumea ma stia dupa treburile murdare oe care le faceam de la 7 ani. Din bobocul ala de fata fragila, am ajuns sa fac un intreg oras sa ma respecte si sa le fie frica la prezenta mea sau rostirea numelui meu.
   Dupa intalnirea tuturor si formarea grupului, am incercat sa fiu mai draguta. Toata lumea era okey cu mine. Cu nici un membru nu ma certam (evident, inafara de Marco).
    Avea mereu de comentat, iar cand voiam sa dau o mana de ajutor imi dadea o mutra de libidinos si spunea "era si cazul" . Dar acum nu mai conteaza , oricum este sub pamant . 
   Beatrice a reusit sa ma descopere si a reusit sa ma controleze. Aveam o mare problema cu , controlul . Daca ma atingeai ori te injuram ori te bateam, 1/2 tot o primeau.
   In fiecare seara ma legam de niste lanturi si Beatrice si Veronic ma tachinau si ma batjocoreau. Evident ca lui Veronic ii facea o placere enorma. Te fiecare data cand injuram sau vroiam sa o lovesc imi dadea cate un electroșoc. Incet -incet am reusit sa ma controlez chiar si emotiile mi se oprisera . De parca aveam la ceafa un buton ce scria "off". De-aia iau totul cu indiferenta. Efectiv nu simt nimic . Parca in loc de inima am un carbune. Pana a venit el si mi-a deschis sentimentele.
  
                      ●●●
~ Vreau sa va urez un Paste Fericit ! Imi cer scuze ca e un capitol doar de 500 de cuv , dar nu mai am baterie. Va pup~