WHISPERS |h.s| română

Capitolul 34

Am privit cum băiatul mi-a întins o foaie.

-Știam că ești indecisă și m-am gândit că cea mai bună metodă de a-ți arăta că sunt același ca la început, e să fim departe de aici. Departe de toată viața mea tumultoasă. Trebuie să-ți arăt că sunt Harry și nu un mafiot, Abbie. Și ce ar fi mai bine decât să fim noi doi într-un alt oraș?

Eram foarte șocată.

-Nu pot să accept, Harry. –am spus împingându-i hârtia.

A pus degetele brusc peste plic și mi l-a împins înapoi.

-Nu mergem să locuim acolo, Abbie. –a spus zâmbind profitând de naivitatea mea. –Doar câteva zile.

Mi-am dat ochii peste cap și l-am privit pe Harry.

-Haide. Doar câteva zile. –a insistat.

L-am fizat cu privirea și i-am zâmbit.

-Ești nebun? –am întrebat.

-Dacă accepți această excursie voi fi cât de nebun vrei.

Am început să chicotesc. Mă șantaja! Dar îmi plăcea felul în care o făcea.

Îmi plăcea cum se juca cu mine, cum știa ce să facă pentru a scăpa de îndoielile mele. Și, chiar dacă eu credeam că nu mă cunoaște, poate o făcea mai mult decât mă gândeam.

-Lasă-mă să mă gândesc. –am spus într-un final.

Băiatul a aprobat. Poate ceva din interior îi spunea că o să accept. Doar că eu nu eram atât de sigură.

Am luat din nou furculița și am început să mănânc din delicioasele paste pe care le făcuse.

El însă, și-a tras scaunul și s-a ridicat. Am ridicat privirea în timp ce mestecam.

A făcut câțiva pași și s-a pus în stânga scaunului meu, luându-mă de mână.

M-am șters la gură cu un șervețel și m-am întors către el.

-Ce faci? –am întrebat zâmbind.

-Ridică-te.

Eram foarte zâmbitoare. Mi-am tras scaunul și m-am ridicat în picioare.

M-a luat de mână și m-a dus până la vitrină unde a apăsat pe butonul unui casetofon. Camera a fost cuprinsă de o melodie lentă. Ceva ce aș fi ales chiar eu.

Mi-a apucat talia și m-a tras mai aproape de el. Încă nu înțelegeam ce făcea Harry.

-Ți-am spus că dansezi foarte bine cu el. –mi-a șușotit la ureche. –Dar cu mine o faci și mai bine.

Am început să dansăm amândoi pe ritmul muzicii. Mă pierdeam în privirea lui. Eram fericiți și îmi puteam da seama că nu îmi va face vreodată rău.

***

-Am ajuns acasă!

Strigătul meu a răsunat în toată casa, dar nu mi-a răspuns nimeni.

Sharon era din nou cu Liam?

Mi-am lăsat haina și cheile în cuier.

-Hei, Ab! –a exclamat Sharon ieșind repede din bucătărie.

M-am speriat când am văzut-o. Purta un halat albastru.

-Sharon! M-ai speriat! –am exclamat.

-De unde vii? Nu aveai săptămâna asta un examen important? –m-a luat la întrebări.

M-am încruntat.