O bucata din viata

...Ani de liceu

        -Usor,usor, nu va impingeti! Imediat le lipesc si va las sa va uitati cat ati luat! raspunse directoarea adjuncta a scolii , care desigur intarziase cu publicarea rezultatelor Evaluarii Nationale din clasa a 8a. 

        Luca era mai in spate, avea in fata lui o multime de colegi si de cunoscuti din scoala care se aruncasera in multimea creata, fiind atat de siguri pe ei ca au reusit sa ia note mari. El era nesigur, cum fusese de cand inca mergea la gradinita. Facea parte dintr-o familie care nu isi permitea sa aiba o oaie neagra, nicidecum sa pateze reputatia si numele familiei Tomescu.

     Majoritatea elevilor incepusera deja sa sara in sus de bucurie, sa danseze si sa urle de fericire prin toate curtea scolii. Isi vazuse si cativa prieteni printre ei. Reusisera. Din acel moment,esecul ar fi fost mult mai tragic pentru acesta. Isi facu curaj si inainta spre panoul atat de hulit acum cateva minute. Pana la urma isi gasi numele si vazu notele. Respiratia ii era aceeasi ca in urma asteptarii, nicio grimasa, niciun gest diferit. Se departa usor de acel panou si se indrepta alene spre poarta de iesire a scolii.

     Nu trecu bine strada spre patiseria de langa scoala si auzi un strigat foarte cunoscut: LUCAAA!

Acesta se intoarse si isi putu vedea grupul apropiat de prieteni care inaintau rapid spre el. Andi si David chicoteau binevoiosi,probabil discutand despre ce urmau sa faca in dupa amiaza aceea, in timp ce Elena,Stefan si Radu vorbeau despre liceul la care doresc sa intre.

-Ce faci ma,ai innebunit? Unde plecai fara sa ne anunti? il intreba David pe Luca.

-Ma duc acasa, vazusem ca va luaseti cu alte chestii si nu voiam sa va intrerup.

- Ne relaxasem si noi, ca in ultima vreme nu mai nervi si stres din cauza evaluarii asteia nenorocite, adauga scarbit Radu.

-Apropo,Luca, cat ai luat? Nu imi amintesc sa te fi cautat pe panou. spuse Romi