Reality Show

Capitolul nr.1

O zi normală, ca toate celelalte, ma trezesc de la țipetele părinților mei, certându-se, din nou. Afară zăpada e până la genunchi, bine ca este făcut cărare pentru ca să nu mergem prin zăpadă. Rapid îmi iau hainele și ma îmbrac, m-am spalat și am ieșit pe ușă neobservată. Scoala e ca un coșmar pentru mine, adică învăț aproape cel mai bine din clasă, dar chiar imi stă școala pe ultimul nerv, și asta majoritatea din cauza copiilor. Nu am nici un prieten, sunt foarte arogantă și nimeni nu vrea să se pună cu mine. Intru pe ușa școlii și am zărit un poster nou pe panoul de informații.

_______________________________________

1 martie
Balul primăverii

Participare obligatorie: clasele 9, 10, 11, 12.

Cod vestimentar:  Băieți- Costum formal.
Fete- Rochie mai lungă de genunchi.

Balul se va ține la ora 17:00 în sala festivă.

_______________________________________

Oh nuuuu, numai nu asta! Niciodată nu mi-au plăcut balurile, în plus ca participarea este obligatorie. Nu v-am spus că sunt extrem de încăpățânată și ca școala în care ma aflu acum este deja a 7-a la număr.
N

ici nu am de gând să rămân în școala aceasta, și principalul motiv pentru care nu vreau sa o fac este acest bal. Chiar nu inteleg de ce în loc de toate activitățile inutile să facem ceva interesant, cum ar fi o călătorie în jurul lumii........ Mda.. Cam multe vreau eu... Ma îndrept spre clasa cu gândurile mele mai mereu negative, văzând tot aceiași copii pe care i-am văzut aproape tot anul, aceleași fete îmbrăcate ca niște păpuși Barbie, același regine a dramei... Printre care ma număr și eu...

???- Bună ziua copii, va rog sa va ridicați în picioare.

Aria (Eu) - Dar cine draga sunteți dumneavoastră..?

???- Noul vostru profesor, și cu atitudinea aceasta numai în cabinetul directorului ajungeți.

Aria - Ascultați păpușă, eu o să am ce atitudine vreau cu dumneata.!

???-Va rog sa va îndreptați spre cabinetul directorului domniță.

Eu ma ridic încrezătoare și merg spre cabinet fără să îl privesc pe noul profesor în ochi. Mi se pare că e cam tânăr ca să fie profesor. Nu m-aș mira dacă ar fi terminat școala acum doi ani în urma. Ies din clasă trântind ușa din urma mea. Mereu am fost fata cu tupeu, deaceea am nevoie de permanentă schimbare în viață. Mereu vin îmbrăcată cel mai lejer și aproape mai mereu în negru, imi exprim sentimentele liber și spun ce nu ar putea alții să spună niciodată.

Lângă cabinetul directorului stă Michael, băiat ok. Mereu intră în încurcături și deaceea ne înțelegem destul de bine, el e singurul care are curajul să își exprime părerea, exact ca mine.

Michael- Ce ai mai făcut de data asta?

Aria - Asta aș putea să te intreb și pe tine.

Michael- Viața e frumoasă când faci ochi roșii prietenului.

Aria- Ce mă? Raul iar a dat-o in bară?

Michael- Mi-a promis că o să-mi întoarcă acei 1000€ pînă pe 25 februarie.

Aria- Ti-am spus să nu-i dai nimic încă de la început. Mă ocup de el mai târziu, cred ca nu îi e de-ajuns bătaia de la tine.

Michael- Știam eu că ma pot baza pe tine. Deci, ce te-a adus la cabinetul tatălui tău? O reuniune de familie?

Aria- Haha, amuzant. Un nou profesor m-a trimis aici fără motiv.

Michael- Da? Nu mai spune. Ok, pleacă să nu îl faci pe domnul tată să aștepte.

Aria- Bine, noroc și ție!

Ne-am îmbrățișat frățește și am intrat în cabinetul directorului... Mai exact al tatălui...

Tata- Aria? Sper ca ai venit aici cu o treabă serioasă, nu deoarece profesorul te-a trimis.

Aria- Ăăă, da și nu. Întrebarea este: De ce în fiecare lună clasa noastră are câte un nou învățător?

Tata- Fiindcă tu îi alungi pe toți cu comportamentul tău!!!!!

Aria- Nu te enerva așa, ei au nervii prea slabi.

Tata- Eu cred ca tu ai nevoie de mai multă detenție după ore.

Aria- Dar tată!

Tata- La școală sunt domnul director, ție clar? Și o să mergi la detenția aia.

Am ieșit din cabinet fără să mai spun ceva. Cred ca asta este cea mai oribilă școală din toate câte au fost până acum, și asta numai din cauza că tata este directorul școlii.

Intru în clasă cu o față enervata, nimeni nici nu atrăgând atenția la mine, profesorul se uită la mine lung. Eu nici nu astept ca să-mi spună ceva, ma duc încrezătoare la locul meu.

???- Deci, domnișoară Rose, ați făcut rost de detenție?

Aria- Aha...

A ieșit mai mult în șoaptă dar sunt sigură că a auzit. Imediat după ce am spus asta, el a continuat să predea ora.

Nina- D-le Shawn, eu cred ca ar trebui să punem în aplicare acestă scenă de teatru!

Deci.... Domnul Shawn zici.. Nu am avut ocazia până acum să îl privesc și să îl observ. Are ochii verzi ca două smaralde, în plus ca soarele își reflectă razele direct în ei. Un păr deschis la culoare și un corp solid...
Fără să-mi dau seama îmi muscam buza de jos. Doamne, urasc când fac asta, și wtf? Niciodată nu mi-a plăcut de nimeni așa că e imposibil să îmi placa de el acum. Trebuie să fie de la aceea că sunt enervata din cauza detenției.

Shawn- O să punem piesa de teatru în aplicare după bal, ca să nu va fie capul prea încărcat cu prea multe... Așa este, domnișoara Rose?

Aria- Ce? Ăăă.... Șapte! Albastru!

Shawn- Văd că nu prea sunteti atentă la cuvintele profesorului. Vă preocupă altceva?

Aria- Ăăă... Nu.

Ăăă... Da! Ochii, părul, corpul, bicepsii tăi! E așa de greu să îți dai seama?

Shawn- Păi bine atunci.

+-+-+-+++-++-+++-++-+-+-+-+-+-+-+-+-+-+-

Mda...  Ce face lumea când nu are internet? 
Mi-a dispărut internetul și ma gandeam...de ce să nu încep o poveste?

+-+-+-+-+-+-+-+-+-+-+-+-+-+-+-+-+-+-+-+-+