Buna, sunt Meghan, o tipa de 16 ani, destul de plictisitoare dar totusi cu vise martete. Locuiesc in Los Angeles, un oras unde multa lume viseaza sa ajunga dar totusi un oras din care eu vreau sa scap. M-am saturat de tot ce inseamna strazi aglomerate, fete pline de fite si tupeu iar de baieti nu mai comentez caci majoritatea sunt niste badarani. Multi prieteni nu am, dar imi ajung acestia. Cu toate ca mereu mi-a placut sa fiu in centrul atentiei parca ma cam satur in ultima vreme, vreau sa fiu eu, singura cu gandurile mele fara nimeni si nimic in jur. Revenind la prezentarea mea, sunt boboaca la un liceu destul de bun desi am momente cand ma intreb cum am reusit sa intru aici, ce-i drept nu se compara persoana care eram acum un an cu cea din prezent, parca nu ma mai recunosc, m-am schimbat foarte mult si nu-mi pot da seama daca in bine sau rau, parerile sunt impartite dar inca nu imi stiu singura parerea despre mine, nu stiu ce persoana sunt. In acest moment trec printr-o perioada super ciudata din viata dar nu as stii exact sa explic motivul, pur si simplu m-am saturat de tot. In ultima vreme singurul meu raspuns este "nu stiu" pentru ca eu chiar nu ma m-ai stiu, iar daca nici eu nu ma cunosc nu ii pot cere nimanui sa o faca, nici macar parintilor mei pe care ii admir foarte mult dar cu care in ultima vreme am inceput sa ma cert foarte des. Este destul de greu sa se puna cineva in locul meu acum pentru ca nu ar stii cum sa se simta, am momete cand imi vine sa plang degeaba fara niciun motiv, am momete cand nu vreau sa stiu de nimeni, am momente cand vreau sa rad si sa ma distrez cu prietenii mei dar am si momente cand nu am chef de viata, cand simt ca totul merge super prost si ca nu am motiv sa continui, cand sentimentele ma inunda in cele mai grele momente... cand vreau sa renunt la tot pentru ca nu se merita, dar dupa o mica criza existentiala ma trezesc la realitate realizand ca viata e frumoasa, am o familie, prieteni, ce imi pot dori mai mult de atat? Pai... cam asta e problema, caci imi doresc mult mai mult, dar nu totul se obtine atat de repede si in niciun caz atat de usor, pentru a obtine ce vrei trebuie sa lupti iar eu cum sunt o persoana delasatoare fara ambitie nu prea o fac, plagandu-ma incontinuu. Mai nou, adica de vreo sase luni m-am apucat si de fumat... stiu ca nu este cel mai bun lucru si ca risc mult apucandu-ma de la varsta asta dar ma calmeaza, e ciudat ce spun dar pentru mine fiecare fum tras in piept e ca o liniste sufleteasca poate ca aberez dar pe mine fumatul ma face o persoana mai buna, gandesc mai limpede si ma pot concentra mult mai bine dupa ce fumez si pe langa toate astea fumatul imi da o stare mult mai buna, nu incurajez asta ce-i drept dar daca si voi fumati nu va ascundeti de parinti caci o sa iasa destul de naspa daca vor afla din alte parti, va zic asta din propria experienta. Deci, in concluzie: 16 ani, boboaca, fumatoare si cu vise mari. Acum putem sa-i dam drumul tuturor momentelor din viata mea pana in prezent incepand cu minunatul liceu...
15/ Sept/ 2017 - Prima zi de liceu
....
Bună, sper că o să vă placă această carte și promit că de data asta o să scriu des! Cam atât pentru primul capitol.
YOU ARE READING
I got a war in my mind
Non-FictionCând simți că nimic nu are rost și că toate merg prost ce faci? Vezi care este viața lui Meghan și ce va face ea.
