Tocilara sau badgirl?

capitolul 2

-Uitate la mine! Ambar, uitate la mine! Striga Jace cu un glas însă potolit și nu prea dur. Era evident că l-am enervat puțin, e.. Nu voiam să mananc. Și ce?
-Nu ma uit, lasa-ma!  Șoptesc eu cu puțină teama și cu gâtul uscat.

Sunt trează de câteva ore deja. Când a intrat urâtul ala pe ușa ma speriat puțin, avea un castron cu supa și se chinuia să nu o verse. A intrat puțin cam vesel pentru gustul meu cântând o melodie din desene animate..  Nu am vorbit cu el, mai mult din frica de ce ar fi putut face. În timpul când am fost singura m-am putut gândi la situație. El un băiat bine, biiine făcut. Eu o fată mică ȘI SINGURA .
Ce mi-ar putea face...

Văzând că ma speriat si mai tare s-a potolit. Ma rugat frumos sa mananc.
-Dezleagă-mi mâinile! zic cu puțin mai mult curaj
Se preface ca nu ma aude
- Măcar puțin, ce are? Eu am făcut-o, nu-ți place? Continuă el...
-Dezleagă-ma mai zic eu încă o dată crezând că nu ma auzit.
- Nu are carne, e de legume.... Ce vrei mai mult? o tine el tot pe a lui cu ciorba...
- Dezleagă-ma!! ,tip eu acum, dezleagă-ma, ezleagă-ma, dezleagă-ma odată ca nu mai suport....
Părea jenat de situție mai rău el decât mine, și-a ridicat privirea și ma privit fix în ochii.
-Nu pot, a șoptit.
-Dezleagă-ma, am șoptit și eu în timp ce o lacrima imi curgea pe obraz..

Ma văzut, s-a uitat la mine. S-a ridicat și a plecat lăsându-ma singura..