Fugeam prin niște coridoare, apoi la un moment dat găsesc o ușă la cotitura holului. Mă opresc, mă uit pe geamul semi-transparent și văd doar o lumină gălbuie difuză ce vine din partea stângă, în rest negru absolut. Pun mâna pe clanță, apăs încet și imping în timp ce intru. Căutând cu privirea ceva cunoscut, ochii mei încep să se obișnuiască cu întunericul. Pășesc mai adânc în camera obscură și într-o clipită întorc capul spre partea stângă,unde se ivește altă usă, fiind deschisă se strecura acea lumină gălbuie slabă.
Cu cât mă apropii mai mult cu atât îmi dau seama că acolo se conturează și silueta unui om. Mă opresc, mă uit mai atent și îmi fac curaj, începe și ea să vină spre mine, dar încet cu pași mărunți. Eu din ce în ce mai curios, mă reped și observ femeia scundă, măruntă dar încă fară chip, iar mai apoi realizez că e Dana, fosta colegă de la birou. De ce apare ea aici, acum și în semenea postură? Nu știu, dar vorbim puțin și la un moment dat o apuc de bărbie, mai barbar dar destul de gentil cât să arăt că doar o vreau mai aproape de mine. Într-o clipită o sărut, îmi cuprinde trupul, eu o prind de șolduri și o trag spre mine. Începe să mă strângă din ce în ce mai tare iar sărutul se simte ca și cum m-ar fi așteptat de o viață.
Ne aruncăm pe canapea iar în secunda următoare amândoi suntem goi și fără rușine ne războim, fiecare punând stăpânire pe trupul fierbinte al celuilalt, amândoi arzând de nerăbdare. Pasiunea și avântul din acea canapea se transformă încet, încet, din rușinea și timiditatea de la început intr-o perversitate fără scrupule, în care fiecare își împlinește placerile proprii cu trupul celuilalt.
Contar descrierii, visul astă îmi e clar. Există niște lucruri nespuse între mine și fosta colegă.
YOU ARE READING
Mici pribegii
Short StoryIntr-o dimineață m-am trezit destul bulversat de un vis, mai ciudat ca oricare altul, ce se întâmpla în el nu avea nici macar o legătură cu viața mea. Așa că mi-am zis să scriu visele, să le povestesc amănunt cu amănunt și poate reușesc la un moment...
