~Yoongi~
Astăzi era o zi destul de frumoasa asa ca m-am gândit sa ies afara... Probabil în parc sau doar sa merg în gol neștiind unde merg..... Eram posomorât totul era asa de frumos.... Dar îmi doream din tot sufletul sa îl mai vad o data! O singura datass pot să-l ating buzele moi și mici.....
Cu doi ani in urma m-am ciocnit de un de un înger pe strada ma ridicasem si ma uitam fix la el fără sa zic nimic.... Acesta se ridica si el dar nu baga in seama ce tocmai s-a întâmplat... Trecu pe lângă mine rupând inima mea în bucăți.... Era asa de frumos!
Ies din casa îmi pun căștile în urechi și pe pe strada ne uitându-mă la drum ci doar în pământ.... Eram trist acel copil angelic îmi provocare ceva în mine ce nu am mai simtit niciodată.... Acel chip acele buze.... Ma înnebunesc....
Nu mi-l aduc aminte în foarte multe detalii.... Oare îl voi mai vedea vreodată? O sa apuc să-i sărut buzele mici?
Ajung în parc ma așez pe banca sperând ca o sa îl găsesc într-o zi.... Speram, speram, dar nimic....
După un timp cineva se așează pe banca lângă mine.... Îmi părea cunoscut dar parea și rănit și din punct de vedere fizic dar și din punct de vedere psihic.... Îmi era mila de el....
Mâinile ii acopereau fata nu puteam să-l vad mai deloc deși avea mâinile mici isi putea acoperi fata...
Îl bat ușor pe spate...
~Ce ai pățit?
~N-nimic! Lasă-mă!
~Spune-mi.... Te rog.... Nu vreau sa te vad plângând!
~Nu trebuie să-ți pese de mine! Nimănui nu-i pasa! De ce ti-ar pasa ție!?
~Pentru ca.... Pentru ca....
Nu mi-am terminat propoziția căci în sfarsit isi dăduse mâinile mici la o parte! Era el era chiar el! L-am găsit! Ii iau mâinile în ale mele și ii șterg lacrimile de pe fata.
~Acum te rog sa îmi spui ce s-a întâmplat....
~A-a ai mei au-au de gând.... spuse îngerul suspinând, au de gând sa se despartă....
Se lasă o tăcere dura după care îngerul firav spune
~Ai mei au de gând sa se despartă.... Și vor sa ma abandoneze..... Nu ma mai vor! NIMENI NU MA VA ÎNȚELEGE! VOI MURI SINGUR! NU... nu..... Nu mai pot!
Ma hotărăsc sa îl iau in brate
~O sa am eu grija de tine! O sa te iubesc eu! O sa te ingrijesc eu! O sa fie bine!
Îl simțeam cu se calma încet încet după care acest copil firav adoarme. Era obosit se consumase pentru mult timp și nu știa cum sa se elibereze.... Dar în sfârșit o făcuse....
Avea mâinile reci. Defapt era tot rece. Îmi scot greaca și o pun pe el. La senzația calda a gecii zambise încet.
Ii adoram zâmbetul! Era asa de firav de mic și plăpând... Era asa de frumos.
Se făcuse frig era deja seara îl iau în brate și o luam spre casa mea... Pe drum se trezise se uita la mine și nu ezita
~Străine te iubesc! Nu vreau sa te mai pierd vreo data! Vreau sa fim împreună mereu și mereu! Te iubesc!
~Și eu te iubesc! Aproape am ajuns!
~Unde?
~La mine....
Eram speriat nu știam cum va reacționa.... Dacă va pleca.... Ma va crede un ciudat? A spus ca ma iubește!
~Hmh! Bine! Mi-e foame!
~Atunci am sa te hrănesc! Da... N-am foarte multa mancare... Știi? Eu stau singur... Asa ca trecem pe la magazin înainte!
~Nu o sa mai stai singur!
~Ce vrei sa spui?
~Poți sa stai la mine!
~Sau tu la mine!
~Mie îmi convine cat timp sunt cu tine!
