Capitolul 22: Petrecerea (V)

39 10 5
                                    

Mi-a picat falca în podea.

- A ta ce? întreb mai tare decât aș fi vrut.

- Șșș! face Diego apoi mă ia de încheietură și mă duce în bucătărie.

Aici nu e nimeni, decât niște pungi cu snacks-uri. Toți sunt înghesuiți în sufragerie, unde muzica e dată la maxim. Acum suntem singuri.

- Dacă mă vede aici...

- Dar care-i faza cu ea? De ce fugi de propria iubită?

- Nu-i iubita mea.

- Dar ai spus...

- Știu ce-am spus, însă nu e chiar așa.

Îl privesc întrebător. El continuă.

- Teoretic e iubita mea, practic... nu prea.

- Cum vine asta?

- Depinde. Cum se numește o fată cu care ai fost, dar de care nu te-ai despărțit?

- Iubita ta! îi răspund cu fața aia de „serios?".

Își dă capul pe spate. Totuși eu trebuie să mă lămuresc.

- Dar tot nu înțeleg. Ea nu-i din Spania?

- Ba da. A fost cu mine până să mă mut.

- Și ați avut o relație prin mesaje de când ai venit aici?

- Nu. N-am mai vorbit deloc.

- A. Păi mă miram să fi avut tu o relație atât de lungă.

Diego ridică surprins o sprânceană. Eu zâmbesc cu buzele strânse și mă uit în altă parte. Mă abțin să nu râd. Și-a cerut-o pe asta.

- Chiar nu te-ai putut abține? întreabă el.

- Nup. ridicându-mi înapoi privirea.

- În fine. Ideea e că trebuia să-i dau papucii și n-am făcut-o

- De ce?

- Am uitat...

- Cum să uiți să te desparți de cineva?!

- Păi m-am gândit că dacă plec nu mai are rost.

- Pe bune? Și ea n-a venit măcar să-și ia la revedere?

- De fapt nu-i spusesem că mă mut.

- Stai, ce? OK, știi ceva, ia-o de la început.

Pufnește și începe să vorbească iar.

- Deci, în vară eu și Harry am intrat la liceul ăsta, dar nu am spus nimănui. Și cu trei zile înainte de mutarea la New York m-am cuplat cu Rosa. Problema era că venise ziua plecării, iar eu nu-i spusesem, dar m-am urcat oricum în avion. Am luat-o ca pe o despărțire. Ea pe de altă parte... A continuat să mă sune, să-mi trimită mesaje...

- Iar tu nu i-ai răspuns lăsând-o cu ochii în soare. îi termin eu fraza.

- Bingo.

- Wow. Aparent nu ai nici o problemă cu faptul că ai făcut-o să creadă că nu ai ținut deloc la ea.

- Păi nu am ținut. zice relaxat, de parcă ar fi evident. Am ieșit cu ea doar pentru că era populară și arăta bine.

- Superficialitate. De ce nu mă surprinde? spun mai mult pentru sine.

- Chestia e că, dacă mă vede, sigur iese urât. Așa că ar trebui să plec... chiar acum. Însă dacă o fac, tu, Bella și Harry nu ați mai avea cu ce să vă întoarceți. Deci...

Sally - Volumul 1: O nouă viațăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum