Capitolul 1.
Era dimineata.
Joi dimineata.
O dimineata aparent normala.
Sara se ridica usor din pat si se duse spre bucatarie clatinandu-se. O durere de cap ii strafulgera mintea, dar nu-si putea da seama din ce pricina o durea capul in halul acela. Ajunsa in bucatarie si-a luat doua feli de paine prajita si a mers spre canapea. S-a intins si a aprins televizorul, lasand zgomotul muzicii sa-i perpeleasca usor timpanele de diminieata.
Dupa ce s-a dezmeticit a pornit spre scari cu viteza. S-a imbracat repede si s-a aranjat, apoi a coborat si a raspuns la usa care sunase in continuu in ultimele 5 minute.
- Imediaaat ! tipa Sara cand cobora scarile in graba. Cum deschise usa, un grup de vreo 15 persoane aflte in spatele ei incepura sa-i cante „ la multi ani „ pe un ritm de ei inventat.
- Jur , sunteti bolnavi! Va iubesc! Exclama Sara si ii imbratisa pe fiecare pe rand.
- Stii ca si noi te iubim, S! se auzi din spate vocea unei colege de clasa.
- Dar .. Emma unde e ? intreba Sara uitandu-se in toate partile, sperand sa-si loveasca privirea de fata celei mai bune prietene.
- Aaa .. Toti incepura sa se balbaie cand Emma aproape ca sari din masina mamei ei si fugi cu o cutie in mana spre grup.
- La multi ani, S! Stiu ca nu e tortul la care te asteptai, dar.. Fara sa mai astepte o compltare, deschise cutia si lasa sa iasa la iveala cele 17 briose pe care era scris numele tuturor celor prezenti. Cea mai mare briosa, cu o inima in ea era a sarbatoritei. Lacrimi incoltira in ochii Sarei. De felul ei nu plangea aproape niciodata, si nici acum nu avea de gand sa o faca, dar se emotionase putin. Ii pofti pe toti inauntru si isi savurara briosele impreuna.
Pe la pranz toti plecara.
- Nu uitati, diseara, la 8 sa fiti aici! E party la minee! Doar odata fac 17 ani, nu? zise Sara chicotind.
- Ai vorbit cu ai tai? intreba Emma mirata. Ne lasa sa dam petrecerea aici?!
- Mda.. oarecum.
- Cum adica „ oarecum „? Stai asa! Ai tai nu stiu, nu? spuse prietena ei cu o tenta de dezamagire in glas.
- Da. Hei, nu-i mare lucru, ok? O sa inteleaga. Plus ca nu sunt acasa si nu se intorc pana duminica. Vorba aia, ce nu stiu nu-i poate afecta, asa-i?
- Si daca se intorc mai devreme? Stii ca am avut mari probleme dupa ultimul chef de la Trey de acasa. Si dupa incident ..
- Ohh, ma lasi? Nu s-a intamplat nimic la Trey, daca nu pui la socoteala faptul ca am baut si ca am ras cateva ore bune dupa.
- Da?! Chiar nimic?! Asa au zis ai tai cand ne-au luat de la sectia de politie a doua zi dimineata!?
- A fost o simpla razie. Nu ne-a gasit cu droguri, n-a gasit pe nimeni cu droguri. Nici macar tigari de contrabanda n-au gasit, ce Dumnezeu Emma! Te porti ca mama! Unde ti-e spiritul ala al tau disperat de distractie?!
- Hmm, habar n-am. Ia stai! Probabil este la sectie, unde a ramas si laptopul meu, castile si cele doua celulare!
- Ma lasi?! Diseara n-o sa se intample nimic rau, iti garantez. Ai mei n-o sa vina, politia n-o sa ajunge pe aici. Totul e aranjat.
- Nu stiu ce sa zic despre asta S ..
- Am auzit ca o sa vina si Josh, spuse Sara incepana sa clipeasca des spre prietena ei cea mai buna careia i se imbujorasera obrajii.
