Nu îşi mai urmărise prada de atât de mult timp, parcă trecuse o viaţă de om. Nu se simţise atât de bine de aproape un an, atât de viu. Simţea fiecare celulă a corpului cum renăştea, cum adrenalina îi curgea prin vene.
Cu paşi lenţi şi minuţioşi mergea în spatele ei, o tânără care nu trecuse demult de vârsta de douăzeci de ani, cu părul bălai şi cârlionţat, cu bucle mari şi dese. Nici măcar nu ştia ce avea să se întâmple, cât de mult va avea de suferit, pentru ca el avea să se întoarcă, să îşi facă mare intrare din nou. Având un noroc chior fata cotise la stânga şi intră într-o zonă unde nu exista nicio sursă de lumină. Tocurile elegante pe care le purtau rezonau la fiecare pas făcut, iar el avea pasul unei feline. Ajunsese în spatele ei şi cu o mişcare scurtă îi infipse acul seringii plină cu cocaină la baza gâtului. Aceasta se întoarse pe călcâie, cu o mână ţinându-se de gât, iar cu cealaltă angajându-se într-un croşeu, dar drogul deja îşi făcuse puţin efectul, ameţind-o. Pierzându-şi echilibrul căzu la pământ lovind capul de asfalt.
Întinsă pe o masă grea şi rece din oţel o tânăra fată îşi vedea sfârşitul cu proprii ochi. Chiar dacă nu voia sa vadă această oroare. Oglinda ce era pusă în deasupra ei reflecta totul, iar fără ploape era obligată. Vedea absolut tot, până şi emoţiile ce îşi făceau drum din ochii ce o usturau, şi asta o făcea sa urle pe muţeşte agonie. Corpul îi ardea din interior spre exterior -efect al drogului- accentuând, parcă, durerea.
Bărbatul ce avea să-i aducă moartea luă un cuţit mare şi lucios şi se aproprie de ea. Fata parcă îşi scoase ochii din orbite gândindu-se ce ar face un psihopat, şi o făcea pe bună dreptate. Îi prinse o mână, peste care trecuse uşor lama cuţitului, lăsând în urmă o rană adâncă din care începea sa gâlgâie sânge, iar fiecare picătură cădea, şi la întâlnirea cu podeaua lăsa in urmă nişte sunete înfundate, dar amplificate de pereţi, formând un ecou. De acelaşi tratament avu parte şi mâna stângă.
Se îndepărtă de ea, ducându-se spre măsuţa unde avea pregătite diferite instrumente, fie ele chirurgicale sau nu. De acolo a ales un ciocan pe care il mută dintr-o mână într-alta. Îşi ridică braţele deasupra capului şi cu toată puterea ce o avea îi lovi genunchiul, obţinând sunetul oaselor sfărâmate şi ţipătul de durere al blondinei. Afară tunete puternice răsunau, la fel de puternice ca lovitura de paloş, iar sunetul naturii parcă îi exprima mai bine durerea decât strigătele ei. Nu se opri până când pielea îi era aproape sfărâmată şi de abea îi mai susţinea ligamentele, oasele şi muşchii.
Tot la ce se mai gândea blonda era doar sa moară mai repede, nu mai suporta tortura la care era supusă. Lacrimile deja erau secătuite, iar ea pur şi simplu se simţea departe de tot, creându-şi bariere astfel încât să nu mai simtă durerea, dar cu toate acestea murea, la propriu, de durere.
Atât de viu! Atât de frumos! Nu se putu abţinu din a rânji. Chiar era frumos, poate maiestuos, aşa cum îşi vedea el opera de artă. O spânzurase pe fată, dar nu cu un ştreang în jurul gâtului, ci o legase de un picior, aşa cum in cărţile de tarot era prezentat spânzuratul. O moarte lentă îi adusese, căci atunci când o atârnase încă era în viaţă, iar ea se înecă cu propriul sânge.
***
Nu era chiar ziua nemaipomenită în care să-şi fi luat motocicleta ca mijloc de transport. Rafale puternice de vânt şi ploie îl loveau în spate dureros, parcă cineva il jupuia de viu. Dar era bine, nu mai avea mult până să ajungă acasă.
In sfârşit ajunsese acasă, îşi strecura mâna in buzunarul pantalonilor uzi de unde scoase cheia apartamentului. Dădu sa bage cheia in broască, iar în acel moment telefonul îi sună. Deschise uşa larg şi răspunse la telefon.
- Da! rosti iritat, căci nici după ce îşi termină serviciul nu părea să scapă de el. Sper că nu e ceva important, de abea am ajuns acasă.
- Oh, dar este. Te aştept în vechiul hangar de lângă autostradă.
- Douăzeci de minute. Sper să fie foarte important, dacă nu, îmi îndosariezi toate documentele se pe birou. Persoana de la celălalt capăt al conversaţiei închise, ştiind deja că nu va face nimic.
Îşi aruncă geaca în curier, la fel de rapid scapă şi de pantofi şi îşi face drum spre dormitor. Din bucătărie se auzi un glas subţire ce îi spusese ca are o cană caldă de ceai pregătită, îi mulţumi şi îşi continuă drumul. Îşi schimbă hainele ude. În tocul uşii Elina stătea rezemată şi îl privea întrebător.
- Nu stai? el dădu din cap in semn că nu, iar faţa fetei se schimbă radical, de la toată fericirea pe care o răspândea în dezamăgire. Ştii că e seara de filme, şi avem o pizza mare ce trebuie devorată. Isaac o privi cu aceeaşi părere de rău şi îi spuse că după ce se întoarce se uită la orice film vrea ea, fie el de dragoste.
Relaţia dintre detectiv şi barmaniţă devenise una de prietenie în decursul anului ce trecuse, şi de atunci fac lucruri prosteşti, cum ar fi seara de jocuri video, sau seara de film. Uneori relaţia lor escaladează pe culmi pe care au fost de acord sa nu le exploreze, acest lucru mergându-le foarte bine. Era mai asemănători decât s-au fi aşteptat, iar Elina îl uimea de fiecare dată cu vreo noţiune din cărţile ei cu civilizaţii dispărute. Defapt aşa şi aflase că simbolul de pe 'cadavrul' lui Luke Morgen era unul de renaştere, iar asta îl făcu pe Davis să fie sigur de faptul ca acesta se va întoarce.
Ajuns in faţa hangarului văzu o grămadă de maşini de poliţie, ce să mai, tot tacâmul necesar când vine vorba de o crimă. Ca de fiecare dată intră fără să îşi prezinte insigna, ceea ce-l costă un mic scandal, şi o altă muştruluire din partea Amandei.
A fost condus înăuntru şi mare îi fu mirarea când văzu scena din faţa ochilor. O fată blondă, probabil nu mai mult de douăzeci de ani, era la podea, un picior îi era agăţat de un ştreang, pe mâini se vedeau tăieturi adânci de cuţit. Întoarse capul spre legist îl salută, după care îl rugă să îi dea mai multe detalii despre acea tânără.
- Momentan nu ştim cum o cheamă şi va fi puţin cam greu de identificat având în vedere că are faţa distrusă. Nu a murit de mult, cam în urmă cu două ore. A murit axfisiata, dacă îţi vine să crezi. Îi vezi piciorul? Isaac aprobă, şi îl privi întrebător. Corpul ia fost atârnat de piciorul ăla, iar ea, sărăcuţa, cum era cu capul în jos s-a sufocat cu propriul sânge. În urma loviturilor repetate în genunchi, ligamentele nu au putut sa mai suporte atâta greutate şi au cedat.
Detectivul nu mai văzuse astfel de scene de mai bine de un an, iar acum, dacă punea totul cap la cap reieşea doar o singură concluzie. Monstrul revenise. Luke Morgen revenise printre cei vii.
