Fostă campioană internațională la călărie, nevoită să îşi ascundă dorința de a se mai întoarce în şa din cauza mamei pe care o consideră vinovată pentru moartea tatălui ei. Ea nu crede în destin. Ea e realistă. Totuşi destinul îi face de petrecanie...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
„Alegere definitivă"
Vântul rece suflă cu putere în jur, sunetul provocat de către el fiind singurul care mai acoperă bătăile inimii mele. Degetele mi se încâlcesc în coama mătăsoasă a lui Scarlette, genunchii îmi rămân îndoiți la jumătate, cuvintele refuză să îmi părăsească gura, la fel cum ochii refuză să mai clipească. Ceva înăuntrul meu zvâcneşte. Să fie oare vorbele pe care vreau să le rostesc sau să fie dezamăgirea provocată de întrebarea pusă de către cel din fața mea? Nu ştiu.
— April, spune ceva! Caleb îl îndrumă pe Shadow mai aproape, iar acum ne aflăm la zece centimetri unul de celălalt.
— Nu... nu ştiu ce să spun! o şoaptă grea îmi părăseşte trupul şi sufletul.
Îmi ridic privirea din pământ, pironindumi-o pe Caleb. Mare greşeală. Şatenul îşi trece uşor vârful limbii peste buze, umezindu-le şi mă priveşte. Întâlnindu-i irişii, îmi revin în simțiri.
— Ce e cu propunerea asta? mă îmbărbătez şi îl întreb, încercând să par stăpână pe situtație. Nu sunt.
— Hai să mergem undeva pentru a putea vorbi! Caleb vrea să plece, dar nu îl las.
— Vom vorbi aici sau deloc. glasul îmi sună grav, iar băiatul se încruntă. Ce este cu propunerea asta? ridic din sprâncene mai mult decât curioasă.
El plescăie din buze şi se îndreaptă de spate, poziționându-se mai bine în şa. Îşi lasă capul pe spate, privind cerul roşiatic, oftează şi îmi caută din nou privirea. I-o susțin, deşi pe interior cedasem demult.
— Eu te ajut să o dresezi pe Scarlette, iar tu în schimb mă ajuți să îmi îmbunătățesc tehnica de călărie. repetă de data asta mai rar şi clar.
Sensul cuvintelor sale mă loveşte din plin, iar pentru o secundă chiar am impresia că o să cad de pe spatele fulgului meu de nea. Mă uit la el ca la un nebun, chit că îl fac să se simtă ciudat. O mie de întrebări îmi năvălesc în cap, iar toată tensiunea se acumulează în tâmple, sub forma unei pulsații enervante.
— Tu auzi ce spui? ridic tonul indignată fără ca măcar să ştiu de ce. De unde ştii tu că vreau să o dresez pe Scarlette? mă încrunt, iat el ridică zeflemitor din sprâncene.
— Hai, Sherlock, aşa greu este? tupeul său mă enervează cumplit, dar este înlocuit de uimire atunci când îmi pică fisa.
