Anais

Capitolul 11

      Trezindu-se la auzul soneriei telefonului, Anais sare din pat și ia telefonul de pe noptieră, răspunzând-u-i lui Eduardo.

-Alo?

-Bună dimineața, somnorici! Se aude vocea băiatului de la capătul firului.

-Neața bună, îi raspunde ea și se ridică din pat.

-Ce zici, te conduc la muncă?

-Dacă nu ai nimic de făcut, e ok. Îi răspunde Anais și după răspunsul lui, închide apelul.

     Se pregătește pentru încă o nouă zi în care o să îl întâlnească pe Daniel, se mai uită încă o dată în oglindă și iese afară din casă unde o așteaptă Eduardo.

      Așteptând-o să iasă, Eduardo îl sunase pe un prieten. Văzând că într-un final fata și-a făcut apariția, zâmbi și o sărută pe frunte. Închide telefonul, îl băgă în buzunar și se făcu atent la ea.

-Și cum e noul loc de muncă? O întrebă somnoros.

-E cel mai ok din toate pe care le-am avut, îi răspunde ea.

-Și ce faci mai exact? O întrebă curios.

-Sunt un fel de ajutor pentru Lorrene. Adică o ajut în treburile casnice.

-Sună bine, îi spune băiatul.

     Restul drumului a fost tăcut, ținându-se de mână, cum le este obiceiul, îi eliberă mâna și o cuprinse în brațe când ajunsese la destinație.

    Când o eliberă din strânsoare, Eduardo simți pe cineva că îi privea. Se întoarce spre cel din poartă, și îl găsește pe Daniel. Făcând acelaș gest și Anais, făcu ochii mari când îi întâlni privirea acestuia.

-Salut , se aude vocea lui Eduardo și îl vede cum dă noroc cu Daniel.

-Ce mică e lumea, vorbește Daniel răspunzând-u-i la salut.

-Vezi?! Îi răspunse Eduardo.

     Lăsându-l pe Daniel la o parte, Eduardo se întoarce spre Anais. Își ia la revedere și o sărută pe frunte.

-Să ai grijă de tine, îi spune înainte să plece.

-Am, îi răspunde Anais și intră în curte.

     Rămas în acelaș loc, Daniel se strâmbă. Să ai grijă de tine, dai seama. Gândi și o urmă pe Anais. Întrând în casă, dă ochii cu Lorrene și cu ea.

     Lăsându-le să își vadă de treabă, merse în bucătărie și își mai făcu o cafea. Nu știa de ce, însă avea o stare ușoară de nervi.

      Îl cunoaște pe Eduardo și știe că nu este un tip tocmai pentru Anais. Nu știe de unde naiba s-au întâlnit ăștia doi. Sunt din lumi paralele, sau cel puțin așa i se pare lui.

     Încruntând-u-se la gândul că cei doi ar putea avea o relație, se îndreaptă spre ușă și rezemat de toc, o privește.

     Mâinile i se mișcă pe lângă Corp încercând să îi explice nu știu ce anume mamei sale și la un moment dat zâmbește. Când o face, parcă camera se luminează.

     Conștient de faptul unde avea să i se ducă gândul, se întoarce în bucătărie pãnând-u-și cafea în ceașcă.

     Se strâmbă după ce o gustă, amintimdu-și că nu a pus zahăr. Însă nici nu se osteni să mai pună. O bea așa amară, la fel cum îi este și viața.