Above Our Hearts

PROLOG

Paseam agitata prin camera, avand o mana in varful barbiei stand cu gandul fixat pe un anumit lucru. Tocmai cand voiam sa ma adresez tatalui meu ce statea trist pe scaunul de la birou, fiind ingandurat, doamna Stevens intra pe usa si se uita aprig ba la mine, ba la tata.
-E timpul! ne anunta jigodia din usa si in momentul cand am vrut sa ii sar la gat ii aud vocea calda a tatalui meu.
-Kali..
Ma intorc spre el, incruntatura ce mi provoca riduri pe fata disparand imediat ce i am intalnit ochii inlacrimati.
-Tata...
Ma apropii de el si mi pun ambele maini pe fata lui stiind deja decizia lui. Nu are de gand sa vina.
-Sa ai grija de fratii tai..te rog.. nu ii abandona vreodata
Are lacrimi in ochii, are lacrimi ce ii curg pe chip, de fata cu mizeria ce ma asteapta in usa.
Il privsc in ochii pret de cateva secunde, pierzandu-ma in culoarea ochilor sai si zeci de amintiri facandu-ma sa cedez in orice secunda. Dau aprobator din cap iar el ma saruta pe frunte. Lacrimile incep sa imi curg siroaie pe fata cand il simt ridicandu-se si indepartandu-se de mine, simtind cum ma inec. Nu aveam sa imi iau adio de la mama, nu aveam sa ii mai vad vreodata. Usa se inchide in urma mea, iar la auzul acelui sunet m-am prabusit. Plang pentru ca nu aveam sa o mai vad pe mama vreodata, plang pentru ca nu mai aveam cum sa il mai iau pe tata macar o data in brate, plang pentru ca fratele si sora mea o sa ma intrebe cand vin parintii nostri, iar ei nu aveau sa mai vina vreodata. Plang pentru ca mi s-a luat tot!