De mult timp mă tot gândesc ce ți-aș putea spune, ce ar fi potrivit să îți spun...
Știi acum, după atâta timp eu încă mă mai gândesc la tine, la tot ce aproape am avut și chiar îmi lipsești. Iar acum când în sfârșit am înțeles că eu eram problema si acum doar am înțeles că am fost egoistă când am crezut că o să il lași pe el pentru mine, dar cumva știam că asta nu se va întâmpla, dar totuși am continuat să cred că la un moment dat te vei întoarce la mine și când n-ai facut-o m-am simțit abandonata chiar dacă probabil nu aveam dreptul să mă simt așa . Dar atunci când mi-ai spus ca vrei sa fim din nou cum eram înainte și când mi-ai spus că o sa vorbim, că o sa ținem legătura atunci chiar am început să sper că va fii totul ca înainte, dar nu a fost. Într-un fel atunci mi-a murit și ultima speranță pe care o aveam. Știi tot timpul când vorbeam simțeam ca pur si simplu mă urăști extrem de mult, puteam simți acea ură pe care cred că și acum mi-o porți. Nu am vrut să se ajungă din nou aici, dar cred că oricât ne-am străduit tot aici se va ajunge, dar mă doare pentru că eu chiar țin la tine, tot timpul am făcut-o chiar dacă mă crezi sau nu, ai însemnat enorm de mult pentru mine și nu o să te uit niciodată fiind că datorită ție am început să îmi deschid ochii și să ajung persoana care sunt azi. Îți mulțumesc pentru tot. Te iubesc și o voi face mereu pentru că ai ramas încă singura persoană care mă tine trează nopțile.
P.s. Nu cred ca vei citii vreodata asta dar sper ca atunci cand voi avea curajul sa iti spun toate acestea sa fie in fata nu printr-un mesaj.
As vrea sa poti intelege ce simt eu pentru tine.
