Napoleon Bonaparte pov :
Ai fost acolo sa ma consolezi cand ceilalti nici măcar nu ma priveau desi tu erai din alta clasa socială. Ai fost singurul ce mi-a sters lacrimile cand ea ma părăsit desi tu tocmai iti pierdusei logodnica in un incendiu. Ai fost singurul ce nu a ras cand m-am speriat de acea pisica neagră desi arătăm penibil. Ai fost singurul care ma încurajat cand toti ma considerau zanatic desi familia ta mă considera o influenta oribilă.
M-am îndrăgostit de tine iar ca un las ce sunt am inceput sa te evit si sa caut tot felul de pretexte sa plec cat mai departe. Am găsit un pretext iar inainte sa plec tu ai venit la mine,
mi-ai dat un armăsar alb si mi-ai zis sa te fac mândru.
Am crezut ca daca plec te voi uita insa destinul nu e de partea mea.
Am vrut mereu sa te fac fericit insa ,fiind departe, nu prea aveam cum. Intr-o noapte mi-am amintit ca visai steagul Franței acoperind Europa asa ca am început sa lupt pentru visul tau.
Am inchis ochii lăsând linistea somnului etern sa ma cuprinda nereușind sa iti duc visul la bun sfarsit. Spre uimirea mea somnul nu a fost etern. Am deschis ochii si am vazut o femeie si un bărbat privinduma zambind. Erau extrem de tineri. Mi-am dat seama ca ma nascusem din nou.
Sa mai continui?
