Cerul avea tenta aceea sticloasă, ce se reflecta în privirea ştearsă a fiecărui punct material ce pulsa cu aura-i specifică, semnând în spatele gratiilor vizibile cu o amprentă albăstruie, fragilă şi unică. Primul impact, le imobiliza până şi suflul. Le focaliza spiritul într-un spaţiul cubic şi îl ţinea mototolit în apropierea sternului până senzaţia le crea iluzia unei oglinzi netede ce se întindea din înalt până la ei. Singurul contact care îi ţintuia de glezne oprindu-i din a-şi atinge sosia celestă era aerul. Respiraţia se accelera tot mai adânc, îi umplea cu aspiraţia plinului de a se simţi liberi şi dilua în sine un tremur solid ce încălzea distanţa din ochi.
Între cele două atmosfere se lega un vid stabil, jupuind toată greutatea fizică ce întuneca bietele spirite oarbe. Orizontul mocnea neputincios, coborând la stadiul de simplă prezenţă consolatoare limitei în faţa absolutului. Momentul se apropia de inevitabil, degetele subţiri ale celor aleşi pentru tranziţie levitau îmbătate sub acţiunea unei furtuni fără ploaie. Trupurile expuse în preajma agoniei numite rătăcire îşi agăţau gândurile cu dinţii. Cerul era străpuns acum de luminile pâlpâite ale puţinului ce mai rămase în interiorul componentelor materiale ce clipeau acum doar cu genele. Era senzaţia ce îţi aerisea până şi venele, asemenea unei respiraţii universale, care adăpostea oxigenul prin toată fiinţa şi se lăsa să zboare.
Se sfârşise un spectacol demn de aplauze surde, la umbra unui nor ud.
----------
New part, complex as hell xD. Sunt curioasă cum abordează fiecare chestia asta, deci lăsaţi un semn mărunt, o idee :). Gata "nota autorului", problem solved :)). Enjoy >:D< !
