îmi spuneai ca nu îți place când mă vezi plângând,
dar asta nu te-a oprit din a mă amăgi,
mințind cât de importata sunt pentru tine...
îmi spuneai ca nu are rost sa-mi agresez venele cu lama, de mult pătată cu sange,
ca totul va trece,
cum ai trecut și tu.
ai trecut prin mine,
lăsând doar o mare de sange,
acum plutesc in aceiași rochie neagră, dresuri rupte in ghenunchi, haina de blana a mamei și rujul întins pe jumate de față
și cu atitudinea de curva nouazeacă.
plutesc printre mormintele care mi-au devenit casa.
îți mai amintești cum îți spuneam ca vreau sa fiu incinerată?
îmi spuneai "depresiva mica"
și cred ca ai avut dreptate,
sunt doar o fată care se îneacă in cuvinte, cidru sau berea pe care obișnuiam sa le împărțim.
acum sunt doar o fantasma cu o cană de cafea in mână și un playlist cu toate piesele Lanei,
care joaca barbut cu alte fantasme, năluci, fantome, spirite sau cum vrei sa ne spui care mai împart și o punga de semințe,
ascunzându-se de paznicii porții Raiului când fumează acatiste,
și care se spânzura cu rozarul.
am făcut un pact cu Diavolul și mi-am vândut sufletul.
acum, poți sa arunci cu ce cuvinte vrei in mine,
nu am sa le simt,
nu mai pot sa simt.
CITEȘTI
Îngeri de catifea
Short StoryO cartea despre iubiri ratate, căni de cafea goale și morminte.
