Vampire Romance 3: Queen of the night

Capitolul 8

Priveam cu frica, bucurie si nedumerire poarta care tocmai se deschise. Ar putea fi o capcana, insa vom murii oricum. Asta ar potea fi singura noastra sansa sa plecam din acest loc. Eu si Stefan ne-am ridicat, tinandu-ne de mana si am inceput sa inaintam. Am iesit din celula, privind in jurul nostru, apoi am inceput sa alergam catre scari. Am urcat scarile in liniste, fara sa facem vreun zgomot, iar apoi am mai inaintat putin si am ajuns la receptie. Am privit in jur, iar totul parea normal. Nu o vedeam nicaieri pe Clarke, asa ca am inceput sa alergam catre usa. Am iesit rapid, parasind cladirea. Acum ne indreptam catre portal pentru a pleca din aceasta dimensiune. In scurt timp am ajuns la tufisurile cu trandafirul mortii. Am trecut cu grija printre ele, tinandu-ne respiratia. In spatele tufisurilor se afla portalul. Eu si Stefan am sarit in el fara sa ezitam. Ca si data trecuta portalul ne-a aruncat cu putere pe pamant. Ne-am ridicat cu creutate de pe solul prafuit si am privit in jur. Totul era atat de frumos. Era lumina, erau cladiri superbe peste tot si era plin de oameni. Cel putin cred ca erau oameni.

-Sunteti bine? ne intreaba o femeie foarte tanara si frumoasa care tocmai se apropiare de noi.

-Da, multumim, raspund eu politicos.

-Ma bucur ca ati supravietuit, dar sincer nu ma asteptam deloc. Nimeni nu a mai scapat cu viata pana acum, spuse femeia.

-Ce vrei sa spui? intreaba Stefan.

-Ati venit din dimensiunea Obscuro, nu-i asa?

-Da, ii raspund eu. Dar ce vrei sa spui? Cum adica nimeni nu a mai supravietuit?

-Pai, nu sunteti primii care calatoresc printre dimensiuni, dar sunteti primii care au reusit sa plece din dimensiunea Obscuro, ne explica fata. Apropo, numele meu este Sutton.

-Ma bucur sa te cunosc Sutton. Eu sunt Elena, iar acesta este Stefan.

-Ma bucur sa va cunosc. Va rog, veniti cu mine.

-Unde? intreb eu.

-La mine acasa. Mi-ar face placere sa stati acolo in perioada de timp in care ramaneti in aceasta dimensiune.

-Esti sigura? Chiar nu vrem sa deranjam, zise Stefan.

-Bineinteles! Ar fi o placere.

-In acest caz, iti multumim, spun eu.

-Chiar este placerea mea. Urmati-ma!

Eu si Stefan am urmat-o pe Sutton pana cand am ajuns in fata unei case imense superbe, care avea o gradina foarte mare si frumoasa. Am ramas acolo cateva clipe admirand splendoarea acestui loc, apoi am vazut o fetita si un baietel care alergau catre noi, fiind urmati de un barbat inalt, binefacut, care amea un zambet larg pe fata.

-Mami, mami! strigau cei doi copii sarind in bratele lui Sutton.

-Buna scumpo, spuse barbatul oferindu-i un sarut scurt lui Sutton.

-El este sotul meu Caleb, iar acestea sunt copii nostrii: Emmet, fiiul nostru de 7 ani si Melisa, fiica noastra de 4 ani.

-Buna, spun eu zambindu-le celor doi copii. Eu sunt Elena, iar el este iubitul meu Stefan.

-Stefan si Elena vor stai aici o perioada, spuse Sutton privindu-si copii.

-Va rog intrati, spuse Caleb, conducandu-ne in casa.

-Imi imaginez ca vreti sa stati in aceasi camera, nu-i asa? ne intreba Sutton.

-Da, raspund eu zambindu-i politicos.

-Nu aveti bagaje? ne intreba Caleb.

In acel moment am realizat ca ne-am lasat toate bagajele in dimensiunea Obscuro, inclusiv harta fara care nu stiam cum sa ajungem in dimensiunea Lamia. Din fericire nu am lasat acolo si medalionul pentru ca nu l-am dat jos.

-Nu, bagajele noastre au ramas in dimensiunea Obscuro, ii raspund eu.

-Ati fost in timensiunea Obcuro? intreba Emmet foarte entuziast.

-Da scumpule, ii raspunse Sutton. Dar iti vor povesti altadata.

-Bine, zise baiatul.

-Emmet este foarte pasionat de celelalte lumi, ne explica Caleb.

-Nu va faceti griji. Aveti haine in dulapurile din camera voastra, spuse Sutton.

-Sunteti mult prea amabili, spuse Stefan politicos.

-Chiar este placerea noastra, rosti Caleb.

-Va multumim, zic eu.

-Veniti dupa mine sa va arat camera in care vati sta, spuse Sutton.

Eu si Stefan am mers dupa Sutton, ajungand intr-o camera imensa, splendida, care avea si un balcon gigantic.

-Aceasta este camera voastra, zise Sutton.

-Este minunata, spun eu privind in jur.

-Ma bucur ca va place. Amuntati-ma daca aveti nevoie de ceva.

-Iti multumim enorm Sutton, spuse Stefan.

-Cum am mai spus, este placerea mea.

Sutton parasi camera, inchizand usa in urma ei. Eu si Stefan am inceput sa ne uitam la hainele din dulapuri, care erau absolut superbe, lafel ca tot ce am vazut pana acum. Dimensiunea asta pare a fi paradisul si de data asta chiar am un sentiment foarte bun.

__________________________________________________________________________________________________

Deci, asta este capitolul 8. Ce parere aveti? Ce credeti ca vor face Stefan si Elena fara harta? Si ce parere aveti despre noile personaje? Astept parerile voastre :))) 

Love you guys <3