Prinsa in tara

Capitolul 1

Pentru oameni nimic din ce zic eu nu conteaza.Sunt doar o fugara fara un viitor.Toti cred asta.Toti ma jignesc dar ii inteleg..pana la urma sunt o fata care jefuieste ce prinde din cauza sefului ei si fuge cat o tin picioarele.Jaful reprezinta munca mea de zi cu zi.Este singurul lucru la care chiar ma pricep.O fata fara "suflet" cu un caracter nemaintalnit.Sunt o fata oarecum ok..dupa spusele subconstientului meu.
------------
Este vineri seara.Stau si ma uit la ecranul telefonului asteptand sa vina cat mai repede ora de "munca".In seara asta seful meu are un plan nemaipomenit.O sa jefuiesc alt magazin din sudul orasului.Nu pot spune ca sunt bogata facand asta si nici cea mai fericita.80% din castiguri ii dau sefului meu care e al dracului.Nu se gandeste si el macar putin la mine?Normal ca nu.Nici macar nu imi pot da "demisia".Ma tine cu forta de parca as fi cateaua lui.Daca as incerca sa ii spun ceva de plecare mi-ar mutila fata..ca si data trecuta.Imi e mult prea frica.Imi e frica de Marco...
In fine.Imi alung gandurile din cap si mai deschid inca odata ecranul telefonului pentru a ma uita la ceas.Este ora 20:45.Ora perfecta pentru a actiona.
Merg pe aleea ingusta din spatele magazinului.Ajunsa in dreptul usii desfac agrafa din parul meu si o bag in incheitura usii.Cand o deschid, apas usor pe clanta si patrund cu corpul meu firav in incinta magazinului.Observ ca este intuneric si nu e nimeni prin preajma.Ma uit in jur cautand camerele de vedere dar nici o urma de ele.Perfect!Observ casa de marcat din dreapta mea si ma indrept cu incetisorul sprea ea.O deschid incet si iau toti banii pe care ii gasesc.200 de dolari dintr-un magazin ca asta?Este minunat!Nu ma asteptam ca un magazin din sudul orasului sa aiba atatia bani.Deobicei magazinele de genul acesta au maxim 70 de dolari din cauza saraciei predominante in aceasta parte.
Inchid casa de marcat si dau sa ies pe usa pe care am deschis-o cu mai putin de 15 minute inainte,dar,dau cu capul de ceva tare dar totodata cald.Imi ridic privirea si vad un barbat nu cu mult trecut de varsta de 24 de ani.Cu par castaniu si ochi verzi se uita la mine de parca nu ar mai fi vazut o fata in viata lui.Vreau sa ma intorc si sa fug cat de repede pot dar aud niste sirene de politie nu venind de departe din locul in care ma aflu.Isi fixeaza privirea pe mine tinandu-ma strans de brat.Inghit in sec dandu-mi seama ca o sa o incurc rau de tot daca afla seful meu despre asta si mai ales daca ma prinde politia.Niciodata de cand practic aceasta munca nu m-a prins cineva.Insa ca uite,acum chiar ca am incurcat-o.

-Fugi! Aud vocea barbatului mai inalt ca mine.
Are o voce patrunzatoare dar putin groasa.Imi dau seama ca vorbeste serios dupa tonul lui,asa ca nu mai stau nici o secunda si fug cat ma tin picioarele in partea opusa a sirenelor de politie pana ajung la autostrada din apropiere.Vad masina care bineinteles ma asteapta ca deobicei.Acea masina neagra.Acea masina in care nu as mai vrea sa urc de acum incolo.Acea masina pe care o urasc din tot sufletul meu.Urc rapid in ea iar soferul o goneste cat de repede poate,la fel ca de fiecare data.
Imi pun capul pe geam inchizand ochii gandindu-ma la acel barbat de azi. Intrebari peste intrebari imi navalesc mintea.De ce nu m-a oprit?De ce era acolo?Cum de stia ca o sa jefuiesc magazinul ala? Sunt doar cateva intrebari la care mi-as dori sa am raspunsul.Dar acei ochi verzi care te pot ucide dintr-o singura privire,acea voce care iti creeaza fiori pe sina spinarii.Acel corp,acea imbracaminte care da de gol ca nu este din acea zona.Adica,dupa cum a aparut pot spune cel putin ca are o casa prin L.A. sau ceva de genul.
Simt cum masina se opreste iar eu ma conformez coborand si mergand spre biroul lui Marco.
Nu ma chinui sa bat la usa pentru ca stiu deja ceea ce face si intru direct.Ii raspund cu un "buna seara" si ii pun banii pe biroul inchis la culoare.Isi ridica privirea spre mine zambind cu coltul gurii intinzandu-mi partea mea de bani bineinteles nu inainte de a sufla fumul tigarii in fata mea.Stie prea bine ca nu suport acest miros si ca ma inec usor,dar ca de fiecare data isi bate joc de mine eu neputand sa fac vreun gest.
Imi iau banii si plec cat mai repede din acea incapere.
Ei bine,am terminat si "munca" pe ziua de azi.Ies din cladirea unde se afla Marco si merg in fata unde se afla apartamentul,un apartament micut si modest pentru o singura persoana.Am avut atatea oportunitati sa ma mut din acest imobil insa Marco nu imi da voie ,sub pretextul ca trebuie sa fiu supravegheata cat timp nu lucrez ca sa nu spun cuiva ceea ce se intampla.
Deschid usa apartamentului si ma arunc direct in pat fiind mult prea obosita pentru a mai face ceva.Munca de azi a fost mult prea obositoare si pe langa asta in capul meu mai e si acel barbat pe care nu l-am cunoscut in viata mea.
Nu am avut prea multi prieteni.Familie,nici atat.Nu imi cunosc parintii sau vreo alta ruda.Am avut o copilarie neobisnuita datorita lui Marco.El m-a luat de mica si m-a invatat tot ce trebuie pentru un jaf ca la carte.Singurul prieten pe care l-am avut a fost o fata din aceeasi companie cu mine.O cheama Beatrice.Marco a decis ca e mai bine sa o transfere in Europa iar pe mine sa ma pastreze ca pe o arma eficienta.Astfel eu am devenit ce sunt azi.Fara prieteni,fara pic de fericire si fara pic de libertate.
Am devenit o fugara.O fugara care stie doar sa jefuiasca,o fugara care dupa spusele unilor nu am suflet desi ei nu ma cunosc.Am suflet.Am tot ce are un om normal.Insa locul pe care il am si trecul meu nu ma face normala pentru ca toti ma critica fara sa stie pic de adevar.Ei stiu doar sa comenteze si sa barfeasca.Pun pariu ca asa e si barbatul de azi.Probabil acum ma crede o proasta sau ceva de genul.Si totusi nu inteleg de ce mi-a spus sa fug.Probabil i s-a facut mila sau ceva de genul.Inchid ploapele ochiilor si simt cum somnul ma acapareaza lasandu-ma prada lui.